Agenţii şi comisarii care au făcut să explodeze Catedrala de la Sofia, care au învăţat pe Goldstein să comită atentatul din Senatul Român * sau care, mai tarziu, au dispus răpirea în plin Paris şi în plină zi a generalului Kutiepov, şeful organizaţiei antibolşevice de peste hotare, aveau stranse legături cu G.P.U.
G.P.U. nu este decat realizarea ideii pe care a propus-o Djerjinski şi a fost admisă: a face să dispară Ceka numai cu numele şi numai de formă, dar în fond a o reconstitui imediat, printr-un subterfugiu, schimbîndu-i numele şi lărgindu-i atribuţiile şi prerogativele printr-un statut legal.
Şi astfel, la 15 noiembrie 1923. Comitetul Executiv al U.R.S.S. publica legea şi regulamentul administraţiei politice etatiste unificate, prescurtat din cuv intele ruseşti U.G.P.U. sau, mai scurt, G.P.U.

Conform paragrafului 61 din Constituţia U.R.S.S. şi în vederea unificării în sinul Consiliului Comisarilor Poporului a măsurilor de apărare revoluţionară a Republicii faţă de vreo contrarevoluţie, s-a întemeiat prin respectiva lege administraţia politică etatistă unificată.

Şi cum era de prevăzut, noua instituţie este pusă sub direcţia cot a lui Djerjinski. Ea funcţiona tot în casa din piaţa Lubianka, şi tot cu vechi, slujbaşi cekişti. S-au mai renovat şi înmulţit doar secţiile şi birourile. S-au transformat închisorile, s-au triat arhivele, aşa că Ceka nu mai era de recunoscut.
G.P.U. s-a dezvoltat apoi repede şi a căpătat atotputernicia, lucrand independent şi nerecunoscand decat un singur stăpan, de care îi este frică : Comitetul Central al Partidului Comunist (bolşevic).

îşi dă obişnuit titlul de „Instituţia", lucrează mai discret decat Ceka, dar este cu adevărat cea mai de seamă organizaţie secretă de pe glob, cea mai utilată în montarea conspiraţiilor. Nu există în lume o poliţie sau un serviciu care să se poată măsura cu „Instituţia".

Principala secţie din G.P.U. este aşa-zisa I.N.O. adică celebra „secţie străină". Este adesea mai bine informată asupra situaţiei reale a unei ţări decit chiar propriul guvern al acelei ţări.

Ea a împanzit lumea cu agenţi sovietici, pretutindeni, pană si în deserturile Asiei. Aceştia se găsesc şi printre marii industriaşi, prinţi, eclesiastici, directori de întreprinderi etc, executand în secret şi fără şovăire ordinele centrale din Moscova. în Orient mai ales, l.N.O. a reuşit să-şi facă agenţi chiar din miniştri, prinţi sau prelaţi ai diferitelor religii locale.

Pentru a-şi atinge scopul, G.P.U. are împuternicirea să aleagă orice mijloc şi să cheltuiască oricat de mulţi bani.
Secţia I.N.O. posedă la fiecare ambasadă sau legaţie sovietică un birou al ei. în afară de acesta, are şi un agent secret, independent de ambasadă, destinat a rămane pe loc şi a continua activitatea în cazul în care împrejurările ar face ca personalul ambasadei să fie obligat a părăsi ţara.

Secţia este ajutată de două organizaţii puternice: Internaţionala Comunistă (Komintern) şi Biroul 4 din Marele Stat-Major General (Rosvedupr.). Kominternul are o secţie ţinută foarte secret, care se ocupă cu paşapoartele din orice ţară, pe orice nume, şi aşa de bine ticluit, că nu poate fi cunoscut că-i fals. I.N.O. are în adevăr nevoie în tot momentul de paşapoarte pentru numeroşii săi agenţi.
Rosvedupr-ul. adică secţia de spionaj a Statului-Major, aduce preţioase servicii pentru G.P.U., avand şi reprezentanţa lui legală în străinătate. Dar activitatea militarilor nu inspiră conducătorilor G.P.U. toată încrederea, de aceea sunt la randul lor supravegheaţi de colegii lor civili.

Adversarul lui l.N.O. este "Markomindel" sau Comisariatul Afacerilor Străine. între ei există o luptă tacită : amandoi informează Biroul Politic (polit buro), dar nu lucrează de acord, nu se înţeleg, ba chiar se urăsc reciproc, şi foarte adesea dau informaţii cu totul diferite şi contrarii.
I.N.O. este pentru Serviciul politic extern ceea ce S.O. (secţia secretă) şi K.R.O. (secţia de contraspionaj) sunt pentru interior. Principala lor misiune este de a fi la curent .cu tot ce se scrie şi se vorbeşte în ambasadele şi legaţiile străine din Moscova, de a combate spionajul şi de a lupta contra activităţii emigranţilor. Pentru aceste însărcinări, G.P.U. dispune de specialişti iscusiţi, care ştiu totul, pot orice şi nu se tem de Dumnezeu, ci doar de Comisia de control, care poate să-i dea afară din partid.

G.P.U. era organismul cel mai bine administrat din toată Rusia. G.P.U. nu luptă numai contra inamicului de clasă, ci şi contra tuturor partidelor politice care au ideologii potrivnice bolşevismului.

Pe socialişti îi Combate, căutand mai întii să-i împiedice a face să treacă în ochii poporului drept martiri, apoi încurajează şi întreţine defecţiunile şi sciziunile destul de numeroase din acest partid şi, în fine, luptă să închidă viitorul socialismului, abătand de la el tineretul. In toate aceste trei scopuri, G.P.U. a reuşit de minune, întrebuinţand toate mijloacele, dar mai ales propaganda.
Bolşevismul era foarte iscusit în propagandă. în cazul socialiştilor, G.P.U. a reuşit să convingă" pe fiecare cetăţean rus că în dosul faţadei socialiste stau ascunşi serviciul secret englez şi statul-major polonez.

Letonul Lazis şeful Cekiştilor din Sud-Est, avu ideea să deghizeze un agent de-al său în consul brazilian, cu numele de Senor Pirro. Acest pretins consul şi-a luat reşedinţa la Kiev, iniţiind o intensă propagandă pentru emigraţie. Cu această ocazie, el a putut înregistra numele tuturor cetăţenilor ruşi care se arătau nemulţumiţi de regimul sovietic şi cereau să fugă din ţară.

---

Tag-uri: spionaj, interese, guvern, contraspionaj

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---