În momentul în care Christa Lehmann a fost recondusă la închisoare, pe întreg traseul o mulţime a primit-o cu huiduieli şi înjurături.

Cu toate acestea, jocul mărturisirilor macabre nu era terminat. Dimineaţa de miercuri trecu fără a se putea scoate de la arestată un singur cuvant asupra circumstanţelor morţii soţului ei. Abătută, cu privirea absenta, ea lăsă pe Steinbach şi Erhard să-şi continue interogatoriul. Şi din nou, în dreptul uşii, cand să iasă, ezită un moment : „Eu mi-am ucis soţul" spuse ea, după care întoarse spatele celor doi poliţişti şi se îndreptă spre duba închisorii.

Karl Franz Lehmann absorbise doza mortală de „E 606" band o ceaÅŸcà „Æ’ cu lapte la micul dejun. Cum ÅŸi-a procurat Christa otrava ? Nimic mai simplu ! într-o zi a anului 1952, trecand prin faÅ£a drogheriei Meyer, zări în vitrină cutioare cu inscripÅ£ia „OTRAVÄ‚". în momentul cand a cerut ca-teva fiole, nimeni din magazin nu a făcut nici cea mai mică obiecÅ£ie. Precaută, a încercat mai întai acÅ£iunea toxicului asupra unui cline.

Iată pe scurt istoricul crimelor sale. Totul părea atat de extraordinar, mai ales datorită uşurinţei cu caie ucigaşa îşi procurase otrava, omorase trei persoane şi indusese în eroare medicii, aşa încat procurorul refuză să creadă şi oi;clonă un supliment de anchetă.

In ziua de 12 martie se procedă la exhumarea lui Karl Fianz şi Valentin Lehmann. Stomacul lui Valentin conţinea încă resturi de alimente, iar mucoasa stomacală a lui Karl Franz era relativ bine conservată. Aceste circumstanţe au uşurat analizele, profesorul Kurt Wagner anunţind cateva zile mai tarziu, că pesticidul ,.E 605" era prezent în toate organele atat ale unuia cat şi ale celuilalt.

Acest caz criminal a avut urmări imprevizibile şi nefaste totodată. Istoria criminalisticii cunoaşte perioade, după cum vom vedea într-un volum viitor, cand o anumită modalitate de comitere a crimei „face şcoală" provocand o contagiune morală, şi, întocmai ca virusul unei maladii infecţioase, procedeul se răspandeşte imediat. însă ceea ce Rvea să se petreacă începand din luna februarie 1954, dată la care lumea descoperise, datorită Christei Lehmann, puterea toxică a lui „E 605", a avut urmări grave. In ţările vest-europene sinucidările cu acest preparat s-au succedat într-un ritm îngrozitor : jurnalele anunţau cu titluri groase : „Otrava din Worms ia viaţa oamenilor", „Cinci noi sinucideri cu „E 605", „Şase victime ale teribilului insecticid", „O familie întreagă, formată din şase persoane, otrăvită cu „E 605".

La 20 septembrie 1954 Christa Lehmann a fost trimisă în faţa Tribunalului şi condamnată la închisoare pe viaţă. Ea nu şi-a manifestat nici măcar o clipă regretul şi nici o remuşcare pentru crimele făcute. Mai mult, după acest proces, voga crimelor şi mai ales a sinuciderilor cu „E 605" a luat o amploare neobişnuită.
în faţa înmulţirii cazurilor care le-au fost aduse spre analiză în laboratoarele lor, experţii toxicologi aveau să constate că problema era deosebit de spinoasă. Metodele, aparent incontestabile, trebuiau privite cu rezervă. Procedeul Averell-Norris era cel mai criticat. S-a dovedit că „nitrocompuşii aromatici", ai lui „E 605", reduşi în amine aromatice, se cuplau cu indolul, dand o culoare violetă. Or, se ştie în prezent că în urma aceluiaşi proces şi alte substanţe erau capabile să producă aceeaşi coloraţie ; nu numai barbituricele, ci şi sulfamidele erau în măsură să inducă în eroare rezultatele analizelor, putand să se creadă că un om, care a fost tratat cu aceste medicamente, ar fi fost victima unei otrăviri cu „E 605". Şi cand F. Fretwurst şi H. Kaiser au demonstrat că anumite părţi din sangele unui cadavru aflat într-o stare avansată de descompunere, supuse testului lui Averell-Norris, erau în măsură să provoace aceleaşi reacţii ca şi „E 605", toxicologii au avut senzaţia că se află în epoca controversei „alcaloizilor din cadavre".

Toate aceste fapte erau suficiente ca experţii din toate ţările să nu se rezume numai în a critica metodele cunoscute ; trebuiau găsite alte metode. Şi a început o muncă asiduă, continuă. în care procedeele moderne şi-au adus o contribuţie esenţială : cunoscute; trebuie gasite alte metode. Si a inceput o munca asidua, continua, in care procedeele moderne si-au adus o contributie esentiala: cromatografometria, specirofotomeiria în ultraviolet şi infraroşu.

Cazul lui "E 605" a produs senzaţie în analele criminalisticii. marcand o perioadă caracterizată prin numărul mare de cazuri care au plătit tribut morţii. Ea a arătat oamenilor de ştiinţă, pe de o parte, existenţa unor dificultăţi nebănuite care se pot ivi în lupta pe care o duc. iar pe de altă parte, că o muncă asiduă şi cu devotament trebuie să conducă neapărat la izbandă.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 26 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---