Statistics:
Visits: 942 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Cazul ucigasei in serie Christina Lehmann: misterul bomboanei otravite
Q: | Intreaba despre Cazul ucigasei in serie Christina Lehmann: misterul bomboanei otravite |
În timp ce profesorul Wagner se gandea care ar fi cel mai indicat mijloc de a descoperi toxicul în organele victimei, Dahmen, Steinbach şi Erhard începură o anchetă, avand ca obiective stabilirea mobilului crimei şi provenienţa bomboanei suspectată de a fi otrăvitoare. Declaraţiile celor din casă cat şi ale vecinilor ar fi trebuit, după cum era şi normal, să-i ajute la reconstituirea faptelor care au precedat evenimentul fatal.
Pentru a-şi face o viaţă mai puţin monotonă, Annie Hamann legase o prietenie cu Christa Lehmann, o tanără văduvă în etate de numai 30 de ani, mamă a trei copii, car îşi pierduse în 1952 soţul, Kari Franz Lehmann, mozaici de profesie şi un beţiv inveterat, mort de o boală de sl mac. Duminecă 14 februarie, în ajunul morţii Anne Christa Lehmann a venit să-şi vadă prietena şi a găsii în treaga familie reunită în bucătărie. Annie, asistata de 0 vecină, croia o rochie pentru un bal mascat. Invitata să ia loc, Christa scoase din geantă un cornet de hartie ce conţinea cinci praline de ciocolată, pe care se grăbi sil le împartă celor de faţă. Fiecare avea bomboana sa : vecina, Walter, Eva Ruh, Annie şi însăşi Christa şi fiecare o ronţăi imediat, în afară de Eva Ruh. Cu toate insistenţele lui Christa, bătraria o puse de o parte, afirmand că i-ar faci o plăcere mai mare s-o savureze în pat, înainte de a se culca. In realitate, ea vroia s-o ofere micuţei Uschi. Ca atare, puse pralina pe o farfurioară in bucătărie şi uită de ea. A doua zi, Annie fu cea care o descoperi.
Nimeni dintre cei care au mancat bomboanele nu au avut de suferit vreo indispoziţie cat de mică. Pralinele au fost complet inofensive, în afară de cea destinată lui Uschi. Cum se explica aceasta ? Fusese alterată într-o aşa măsură încat să provoace o moarte fulgerătoare, sau, din contra, cineva introdusese o otravă cu scopul de a omora copilul. Insă cine a avut interesul să suprime fetiţa ? Bunica ? Această ipoteză părea absurdă. Mama ? Urmărea ea oaie să se debaraseze de copil pentru a avea mainile libere să ducă viaţa dezordonată în care se complăcea ? Toate eraU supoziţii neverosimile. Dacă Annie Hamann ar fi nutrit intenţii rele era logic să nu se fi atins de ciocolată. Pe dc altă parte, dacă crima era premeditată, pe cine a vizai Pe Annie Hamann ? Cine a vrut să o asasineze ? Fratele său ? Era ştiut că o afecţiune sinceră îi unea dintotdeauna pe Walter şi Annie. Mama sa ? Eva Ruh era o femeie mică, tăcută şi părea incapabilă de un fapt atat de groaznic, Desigur, adesea ea se plangea de inconvenientele vieţii ci rnune cu fiica sa ; însă de aici şi pană la a comite c crima. Rămaneau prietenii lui Annie. Totuşi, după reuniunea duminecă după amiază, nimeni nu venise în vizită în Cil i in afară de Christa Lehmann, care îşi făcuse o scurtă ap' riţie luni dimineaţa, pentru a ieşi imediat cu prietena sa. Doamna Ruh fusese de faţă la această vizită şi în pi Christa nu avea nici o idee unde se găsea ciocolata otrăvita.
Odată terminate interogatoriile la Grossen Fischer-weide, comisarul Dahmen se decise să meargă la Christa Lehmann.
într-un apartament prost întreţinut şi trist fu întampinat de o femeie de talie mijlocie, blondă cu ochii gri, cu un nas lung ce părea că desparte în două faţa veştejită ; nu era nici frumoasă, dar nici urată ; în gură, dinţii mici şi ascuţiţi îi dădeau un aer de şoricel. Christe părea bulversată de dispariţia prietenei sale ; fără nici o ezitare, ea declară poliţistului că ea fusese aceea care adusese pralinele de ciocolată în casa familiei Ruh. Le cumpărase, de altfel împreună cu Annie Hamann, în după amiaza zilei de 13 februarie. De unde ? De la cofetăria Wortman. Duminică, adică a doua zi, ea a oferit bomboanele prietenilor săi şi urmările tragice ale gestului său o lăsau complet înmărmurită. Vădit îngrijorată, ea îşi puse întrebarea pentru ce patru ciocolate nu avuseseră nici o urmare nefastă, în timp ce a cincea omorase pe cea mai bună prietenă a ei. Nu trebuia oare să se creadă că una din bomboanele van-dute de cofetăria Wortman a fost otrăvită?
Christa Lehmann păru atat de sinceră încat Dahmen îi şterse numele de pe lista celor suspecţi. în rest, îşi spuse comisarul, ce interes ar fi putut avea pentru a suprima pe Ruh ? Căci, era evident că ea oferise bomboana fatală bătranei doamne.
Pentru a-şi face o viaţă mai puţin monotonă, Annie Hamann legase o prietenie cu Christa Lehmann, o tanără văduvă în etate de numai 30 de ani, mamă a trei copii, car îşi pierduse în 1952 soţul, Kari Franz Lehmann, mozaici de profesie şi un beţiv inveterat, mort de o boală de sl mac. Duminecă 14 februarie, în ajunul morţii Anne Christa Lehmann a venit să-şi vadă prietena şi a găsii în treaga familie reunită în bucătărie. Annie, asistata de 0 vecină, croia o rochie pentru un bal mascat. Invitata să ia loc, Christa scoase din geantă un cornet de hartie ce conţinea cinci praline de ciocolată, pe care se grăbi sil le împartă celor de faţă. Fiecare avea bomboana sa : vecina, Walter, Eva Ruh, Annie şi însăşi Christa şi fiecare o ronţăi imediat, în afară de Eva Ruh. Cu toate insistenţele lui Christa, bătraria o puse de o parte, afirmand că i-ar faci o plăcere mai mare s-o savureze în pat, înainte de a se culca. In realitate, ea vroia s-o ofere micuţei Uschi. Ca atare, puse pralina pe o farfurioară in bucătărie şi uită de ea. A doua zi, Annie fu cea care o descoperi.
Nimeni dintre cei care au mancat bomboanele nu au avut de suferit vreo indispoziţie cat de mică. Pralinele au fost complet inofensive, în afară de cea destinată lui Uschi. Cum se explica aceasta ? Fusese alterată într-o aşa măsură încat să provoace o moarte fulgerătoare, sau, din contra, cineva introdusese o otravă cu scopul de a omora copilul. Insă cine a avut interesul să suprime fetiţa ? Bunica ? Această ipoteză părea absurdă. Mama ? Urmărea ea oaie să se debaraseze de copil pentru a avea mainile libere să ducă viaţa dezordonată în care se complăcea ? Toate eraU supoziţii neverosimile. Dacă Annie Hamann ar fi nutrit intenţii rele era logic să nu se fi atins de ciocolată. Pe dc altă parte, dacă crima era premeditată, pe cine a vizai Pe Annie Hamann ? Cine a vrut să o asasineze ? Fratele său ? Era ştiut că o afecţiune sinceră îi unea dintotdeauna pe Walter şi Annie. Mama sa ? Eva Ruh era o femeie mică, tăcută şi părea incapabilă de un fapt atat de groaznic, Desigur, adesea ea se plangea de inconvenientele vieţii ci rnune cu fiica sa ; însă de aici şi pană la a comite c crima. Rămaneau prietenii lui Annie. Totuşi, după reuniunea duminecă după amiază, nimeni nu venise în vizită în Cil i in afară de Christa Lehmann, care îşi făcuse o scurtă ap' riţie luni dimineaţa, pentru a ieşi imediat cu prietena sa. Doamna Ruh fusese de faţă la această vizită şi în pi Christa nu avea nici o idee unde se găsea ciocolata otrăvita.
Odată terminate interogatoriile la Grossen Fischer-weide, comisarul Dahmen se decise să meargă la Christa Lehmann.
într-un apartament prost întreţinut şi trist fu întampinat de o femeie de talie mijlocie, blondă cu ochii gri, cu un nas lung ce părea că desparte în două faţa veştejită ; nu era nici frumoasă, dar nici urată ; în gură, dinţii mici şi ascuţiţi îi dădeau un aer de şoricel. Christe părea bulversată de dispariţia prietenei sale ; fără nici o ezitare, ea declară poliţistului că ea fusese aceea care adusese pralinele de ciocolată în casa familiei Ruh. Le cumpărase, de altfel împreună cu Annie Hamann, în după amiaza zilei de 13 februarie. De unde ? De la cofetăria Wortman. Duminică, adică a doua zi, ea a oferit bomboanele prietenilor săi şi urmările tragice ale gestului său o lăsau complet înmărmurită. Vădit îngrijorată, ea îşi puse întrebarea pentru ce patru ciocolate nu avuseseră nici o urmare nefastă, în timp ce a cincea omorase pe cea mai bună prietenă a ei. Nu trebuia oare să se creadă că una din bomboanele van-dute de cofetăria Wortman a fost otrăvită?
Christa Lehmann păru atat de sinceră încat Dahmen îi şterse numele de pe lista celor suspecţi. în rest, îşi spuse comisarul, ce interes ar fi putut avea pentru a suprima pe Ruh ? Căci, era evident că ea oferise bomboana fatală bătranei doamne.
Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie |
- Care au fost factorii si etapele romanizarii Daciei (8310 visits)
- Zeita Atena (7428 visits)
- Spartanii si modelul lor de educatie (5904 visits)
- Legenda regelui Arthur (5397 visits)
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor (5222 visits)
- Politica externa a lui Vlad Tepes (5134 visits)
- Personalitatile culturale ale perioadei interbelice (4812 visits)
- Cauzele revolutiei de la 1848-1849 (4710 visits)
- Tutankhamon, cel mai celebru faraon egiptean (4604 visits)
- Politica interna a lui Stefan cel Mare (4501 visits)
- Politica interna a lui Vlad Tepes (4460 visits)
- Ghilgames (4381 visits)
- Zeul Hermes (4375 visits)
- Familia in perioada medievala (4314 visits)
- Importanta Revolutiei Franceze (4054 visits)
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Anahita
- Castigarea independentei Tarii Romanesti de catre Mihai Viteazul
- Problema nationala in Transilvania si Banatul aflate sub stapanire straina
- Problema nationala in Bucovina, Dobrogea si Basarabia aflate sub stapanire straina
- Activitatea " monstruoasei coalitii " si declinul domniei lui Cuza
- Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza
- Raporturile dintre Atena, Persia si Sparta in perioada posterioara pacii lui Antalcidas
- Marea Piramida, apogeul arhitecturii ehiptene
- Emanciparea Moldovei lui Stefan cel Mare de sub suzeranitatea Poloniei
- O caracterizare generala a secolului al XVI-lea
- Care era situatia internationala inainte de izbucnirea rascoalei conduse de Gheorghe Doja
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus-partea 2
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus
- Sistemul tetarhic antic de conducere
- Constantinopol, capitala lui Constantin cel Mare
Categorie: Istorie si Civilizatie - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)
Data Adaugarii: 26 November '10
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :