Cand, la 19 februarie, familia însoţea resturile păman-teşti ale Anniei Hamann la cimitirul Hochheimer Hoche, vestea că tanăra femeie fusese otrăvită cu ajutorul unui insecticid se răspandise în tot oraşul. O mulţime de persoane, atrase de această ştire, umpluse cimitirul. Christa Lehmann, palidă, cu faţa şiruindă de lacrimi, stătea în apropierea sicriului. Ceremonia funebră odată terminată, la ieşirea din cimitir, fără a mai ţine seama de prezenţa celor de faţă, inspectorul Dahmen aresta pe suspectă. Impresia fu puternică. De vineri pană duminică dimineaţa, fără întrerupere, comisarul Dahmen, inspectorii Steinbach şi Erhard au interogat pe arestată.

Produsul „E 605" ? Acuzata nu auzise niciodată vorbindu-se de el.
"Nu aţi fost tentată să suprimaţi pe mama lui Annie Hamann ?
-Insinuări groteşti !
-Soţul dumneavoastră şi socrul chiar, nu au decedat în urma unei otrăviri ?
-Iată încă o acuzaţie absurdă !"

Percheziţia efectuată în apartamentul Christei Lehmann nu a condus la nici un rezultat. Nici cea mai mică urmă de „E 605". Ancheta se înfunda, iar interogatoriile rămaneau la un punct mort. Conduşi de dorinţa de a găsi o acuzaţie şi în acelaşi timp o probă serioasă împotriva arestatei, poliţiştii se gandiră să dispună exhumarea lui Karl Franz şi Valentin Lehmann. Profesorul Wagner, sceptic, încercă să-i facă să renunţe : „Aceste cadavre au rămas un timp destul de îndelungat îngropate, spuse el, şi toxicologii nu ştiu încă dacă urmele de „E 605" pot fi depistate după o perioadă aşa de lungă."

Incepand de vineri, numeroşi gură cască staţionau în preajma intrării închisorii din Worms, în care fusese transferată Christa Lehmann. Din cauza otrăvii misterioase „E 605", o crimă, ca oricare alta, devinise obiectul curiozităţii generale. Reporteri speciali, trimişi de cele mai mari ziare vest-germane, se înghesuiau în faţa imobilului în care se afla comisariatul.

Marţi, 23 februarie o noutate senzaţională se răspandi ca fulgerul în întreg orăşelul. Christa Lehmann a recunoscut în faţa tatălui său Ludwig Ambros cat şi a unui preot, veniţi s-o vadă în închisoare la cererea ei, că ea introdusese în pralina de ciocolată produsul „E 605" !

Condusă în faţa judecătorului de instrucţie, ea confirmă mărturisirea sa. Da, ea a vrut s-o otrăvească pe Eva Ruh, dar nu pentru a o omora, ci pentru a o îmbolnăvi grav. Cum Annie Hamann o incita să ducă o viaţă dezordonată şi cum ea înţelegea să pună capăt acestei situaţii, i-a venit ideea s-o otrăvească pe Eva Ruh şi s-o oblige astfel pe Annie să rămană acasă pentru a-şi îngriji mama. Ea nu a crezut nici o clipă că „E 605" ar putea fi mortală.

Nu se va şti niciodată care a fost mobilul care a determinat inculpata să facă această mărturisire. Avea de acum certitudinea că nimic nu o va mai putea salva ? Sau un orgoliu maladiv o făcuse să refuze să-şi mărturisească ciima poliţiştilor şi s-o facă numai în faţa tatălui ei şi unui preot ? Oricare ar fi fost depoziţia sa ţesută cu minciuni, ea constituia un pas înainte. Şi Dahman, poliţist abil, ştiu să profite de îndată de această primă breşă în mutismul arestatei. în cateva ore el înţelese care era adevărul. Christa Lehmann decisese să se debaraseze de Eva Ruh, care în ultimul timp nu înceta s-o acuze, mergand şi povestind în dreapta şi-n stanga că Christa era mentorul rău al fetei sale. Ea făcuse totul, pentru a separa pe cele două prietene. însă, întrucât inculpata decisese s-o suprime pe Eva Ruh, nu era tot ea aceea care îşi ucisese şi socrul la 14 octombrie 1953 ? Rece şi impasibilă, Christa Lehmann păstra tăcerea. Nu era deocamdată nimic de făcut. Timpul se prelungea fără nici un rezultat, iar poliţiştii începuseră să-şi piardă răbdarea. Christa amuţise. A fost adusă din celulă la un nou interogatoriu. Brusc, ridieîndu-se în picioare, spuse simplu : „Eu mi-am otrăvit şi socrul !". în tonul său se ghicea o ironie şi o răutate pe care nu încerca câtuşi de puţin să şi-o mascheze.

Poliţiştii au privit-o descumpăniţi : ce mobil de neînţeles o făcuse să-şi mărturisească crima ? Această femeie blestemată, obişnuită să distrugă cu sange rece orice obstacol ce îi apărea în cale, vroia să acţioneze după placul său în toate circumstanţele, refuzand să se explice atunci cand i se cerea şi o făcea numai cand îi convenea. Exista posibilitatea ca toxicologii să găsească otrava în corpul socrului său, aşa cum o găsiseră cu prilejul autopsiei lui Annie Hamann ? Se decisese ea să nu mai lase să tărăgănească lucrurile ? îşi bătea oare joc de poliţişti ? Iată întrebările care îi frămantau.

Christa mărturfsi că vărsase o fiolă întreagă cu „E 605" în iaurtul pe care Valentin Lehmann îl servea la micul dejun. 20 de minute mai tarziu, în momentul în care acesta se afla pe bicicletă in oraş, o paralizie fulgerătoare îi blocase respiraţia.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 26 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---