Imaginarul poetic traditionalist
Aci sosi pe vremuri (Ion Pillat)

Introducere

Traditionalismul este o orientare estetica din perioada interbelica ce a evoluat In paralel cu modernismul (teoretizat de Eugen Lovinescu) si a fost teoretizat de Nichifor Crainic. Se caracterizeaza prin atasament fata de valorile trecutului, prin redescoperirea spatiului rural si a traditiilor. Desi teoretic se vorbeste despre doua orientari In perioada interbelica, criticii literari sustin In ultimele decenii existenta unui singur curent general extins Intre cele doua razboaie mondiale, respectiv modernismul. Cand Nicolae Manolescu sustine ca „traditionalismul e un stil, o formula inventata de poetii moderni iesiti adesea din scoala simbolismului", de fapt reia observatiile lui Calinescu referitoar e la dificultatea Incadrarii unor poeti precum Ion Pillat sau Vasile Voiculescu In estetica traditionalista, care nu poate fi sustinuta decat la nivelul recuzitei, nu si la cel al viziunii poetice.

Didactic si conventional Incadrat la orientarea traditionalista din perioada interbelica, Ion Pillat este un iubitor de literatura, un rafinat cititor, format In universul livresc al bibliotecii familiei, dar si autorul unei opere ce poate fi Impartita In trei etape: cea parnasiano-simbolista (volumele Visari pagane, Eternitati de o clipa), cea traditionalista propriu-zisa (volumele Pe Arges In sus, Satul meu) si cea clasicizanta (volumele Poeme Intr-un vers, Scutul Minervei).

Motivarea apartenentei poeziei la directia traditionalista Poezia Aci sosi pe vremuri face parte din volumul Pe Arges In sus, publicat In 1923
In primul rand, tema poemului este ciclicitatea existentei si scurgerea ireversibila a timpului, ce provoaca eului liric un sentiment al rupturii fiintei.

Ion Pillat este creatorul pastelului spiritual/psihologic In sensul ca el descrie spatiul rural doar ca pe un fundal pe care proiecteaza criza launtrica provocata fie de trecerea timpului, fie de Instrainarea fata de satul natal, argument ca Ion Pillat este poet traditional doar prin recuzita si modern prin viziune.

In al doilea rand, titlul poemului sugereaza Intoarcerea spre trecut prin sintagma „pe vremuri"; de asemenea, In titlu mai remarcam prezenta deicticului „aci" (marca a lirismului subiectiv) si forma de perfect simplu a verbului, care desemneaza o actiune recent Incheiata, ideea ca revelatia poetului este recent asumata.

In plus, fata de poeti precum Lucian Blaga, care renunta la rigorile prozodiei, poemul pastreaza ritmul (iambic), rima (Imperecheata) si masura (13 silabe) poeziei traditionaliste si o structura clasica. Incipitul cuprinde primele 3 distihuri (6 versuri), In care regasim indici spatiali ai unui cadru rustic si intim: „La casa amintirii cu obloane si pridvor / Paianjeni zabrelira si poarta, si zavor". Intoarcerea spre trecut se realizeaza prin prezenta unor termeni ce compun un camp semantic: „amintire", „poteri", „haiduc", „Imbatranira", „pe vremuri". In opozitie cu timpul perceput la nivel individual, macrotimpul este Incremenit, mitic, scurgandu-se In alte dimensiuni. Corelat cu cel cosmic, timpul individual trezeste un sentiment de nostalgie eului liric: "In drumul lor spre zare Imbatranira plopii". Numai trecutul este vazut ca un timp al vitalitatii, idee sugerata prin aluzia la haiduci si poteri.
Urmatoarele sapte distihuri compun secventa ce reconstituie scenariul erotic de altadata, ai carui protagonisti sunt bunicii; prin recuzita (berlina, crinolina) si prin aluziile culturale la cele doua poeme romantice, Le Lac de Lamartine si Sburatorul de Ion Heliade Radulescu (ambii poeti romantici, dar apartinand unor spatii culturale diferite), este sugerat trecutul.

Dincolo de elemntele de recuzita, se insista asupra portretului bunicii, dominat de motivul ochilor „de peruzea", simbol al privirii protectoare a femeii. Imaginea auditiva sporeste doza de ambiguitate a textului: „si cum sedeau... departe, un clopot a sunat, / De nunta sau de moarte, In turnul vechi din sat". Sunetul clopotului sugereaza ambivalenta spatiului sacru, care celebreaza unirea celor doi, dar aminteste si de conditia de muritor a individului, este compensata de eternizarea clipei de dargoste: „Dar ei In clipa asta simteau c-o sa ramana".
Cea de-a treia secventa realizeaza legatura dintre scenariul erotic trecut si cel prezent, exprimand drama trecerii timpului prin motivul fotografiei: „Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete /Te vezi aievea numai In stersele portrete. /Te recunosti In ele, dar nu si-n fata ta, /Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...". Aceasta secventa da o tonalitate grava poemului, astfel Incat pe fundalul scenariului erotic este proiectata drama Instrainarii de timpul copilariei, dar si cea a efemeritatii fiintei umane.

Scenariul erotic din prezent are alti protagonisti: eul liric reia povestea de dragoste din trecut, Intr-un cadru al carui fundal general este acelasi, dar se elementele de recuzita se schimba: „Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trasura ta statu. / Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara. / Ca dansa tragi, In dreptul pridvorului, la scara." Aluziile livresti nu mai tin de estetica romantica, ci de cea simbolista, contemporana noului cuplu: poeme de Francis Jammes si Balada lunei de Horia Furtuna.

Epilogul cuprinde reluarea unei imagini auditive din secventa a doua, respectiv bataia clopotului care pastreaza o nota de ambiguitate, nunta semnificand consfintirea ritualului erotic, iar moartea asumarea conditiei umane.
Caracteristicile limbajului poetic/ Rolul expresiv al nivelului lexico-semantic, morfosintactic

Nu In ultimul rand, la nivel lexical, poezia se remarca prin prezenta elementelor populare („aci", „pridvor", „obloane", „a zabreli", „zavor"), cu rolul refacerii atmosferei tipice trecutului. La nivel morfologic, alternarea verbelor la timpuri trecute (perfect simplu si imperfect, folosite cu rolul de a spori aura ireala a scenariului erotic din trecut, sau perfect compus, cu rolul de exprima asumarea de catre eul liric a experientei afective) cu cele la prezent accentueaza ideea ciclicitatii existentei.

Nivelul stilistic evidentiaza preferinta pentru tropi (figuri semantice), ce se regasesc In pasajele cu valoare de pastel: personificarea apare In primele distihuri: „Paianjeni zabrelira si poarta, si zavor / Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc...", accentuand In mod paradoxal imaginea spatiului abandonat si sentimentul de melancolie provocat de Indepartarea de intimitatea trecutului afectiv. Versul cu rezonanta metaforica „In drumul lor spre zare Imbatranira plopii" transfera asupra elementelor naturii durerea trecerii ireversibile a timpului. Indicii temporali ai Inserarii sunt accentuati prin comparatie: „Iar cand deasupra casei ca umbre berze cad, / Ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad... ". O aparitie singulara o constituie exclamatia retorica din secventa mediana, ce accentueaza starea generica de melancolie a eului liric, provocata de constatarea efemeritatii fiintei umane: „Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete / Te vezi aievea numai In stersele portrete."

Ambiguitatea ca trasastura modernista a limbajului poetic se evidentiaza In repetitia versurilor referitioare la bataia clopotului, accentuand atmosfera textului. De asemenea, aluziile livresti prin care se reconstituie prezentul si trecutul reprezinta tot un procedeu revedicat de la estetica modernista, vizand un cititor initiat.

Incheiere

In concluzie, avand aluzii la timpul trecut, realizand tabloul unui cadru rural si conservand o structura clasica, poezia Aci sosi pe vremuri reflecta estetica traditionalista; totusi, prin accentele grave ale crizei trecerii timpului, prin tonalitate si prin sentimentele de melancolie declansate de Instrainarea eului liric de spatiul intim si securizant al trecutului, ea se revendica, de asemenea, de la estetica modernista.

---

Tag-uri: poezie

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---