Este o creaţie artistică de o formă superioară, prin care gândurile, emoţiile şi sentimentele autorului sunt exprimate într-un mod muzical şi armonios, cu ajutorul imaginilor artistice şi bazându-se pe rimă, ritm şi măsură. Poezia clasică respectă cu rigurozitate aceste reguli, pe când poezia modernă renunţă la rimă şi măsură, dar păstrează ritmul şi exprimarea figurată, bazată pe expresivitatea artistică, pe sensul figurat al cuvântului şi pe sugestie.

Primul studiu teoretic despre poezie, în literatura română, îl scrie Titu Maiorescu: O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, plecând de Ia teoria lui Hegel asupra frumosului, care este „idee manifest ată în formă sensibilă". T. Maiorescu vorbeşte despre condiţia materială a poeziei: „Imaginile sensibile, manifestate în cuvinte şi figuri poetice" şi despre condiţia ideală a poeziei: „Poezia, ca toate artele, este chemată să exprime frumosul; în deosebire de ştiinţe, care se ocupă de adevăr". Îmbinarea celor două forme duce la crearea frumosului.

Simboliştii, prin Al. Macedonski, în Despre logica poeziei, afirmă că „Logica poeziei este ilogică într-un mod sublim"; Ion Barbu este adeptul poeziei pure, înţeleasă ca o formă a extazului; postmoderniştil prin Mircea Cărtărescu, cred că poezia este o combinaţie între ironie şi retorică, prin eliberarea de fantezie.

Din punctul de vedere al conţinutului, poezia este lirică şi epică, iar ca formă: poezie clasică, poezie modernă. Indiferent în ce categorie s-ar situa o poezie, trebuie să primeze frumuseţea artistică şi exprimarea transfigurată.

---

Tag-uri: creatie artistica

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---