Caracteristicile limbajului Intr-o poezie simbolista

Particularitatile unei poezii simboliste

Imaginarul poetic simbolist

Plumb (G. Bacovia)


Curent literar aparut In Franta, simbolismul promoveaza necesitatea unei Innoiri a poeziei fata de retorica romantica si fata de impersonalitatea poeziei parnasiene. Este exprimata astfel dorinta de a impune In poezie sensibilitatea si visul, muzicalitatea ce se evidentiaza nu numai prin repetitiile cuvintelor, ci si prin accentuarea unor sunete.

Poezia simbolista este dominata de ambiguitate, de nostalgie, de melancolie, Incearca sa exprime inefabilul, asa cum propunea poetul francez Arthur Rimbaud. Se urmareste stabilirea unor corespondente intime Intre eul liric si lumea exterioara, precum si posibilitatea de a da versurilor mai mu lte interpretari.
Simbolistii considera ca nimic nu trebuie explicat In poezie, ci doar sugerat. De asemenea, ei pledeaza pentru introducerea culorilor In poezie, dar sub forma nuantelor, pentru a pastra ideea de impresie. Elementul cheie al acestei poezii devine simbolul, cu rolul de a sugera, iar el trebuie sa fie autentic, o asociere spontana Intre senzatie, emotie si imagine sensibila.

Poetul simbolist gandeste In simboluri si traduce In imagini, In mod direct, o anumita stare lirica, fara a implica ratiunea. Se pune accentul pe imaginatie, pe idealism si pe orientarea asupra lumii interioare, care devine mult mai interesanta decat exteriorul. Sunt preferate anumite teme si motive, precum iubirea, reveria, natura, moartea, singuratatea, melancolia, culoarea, muzica.

In literatura romana, simbolismul cunoaste patru momente importante. Prima etapa este cea a experintelor, cand Alexandru Macedonski teoretizeaza In revista Literatorul principiile acestui curent literar: „Poezia viitorului va fi numai muzica si imagine". Cel de-al doilea moment Ii are In prim-plan pe poetii Iuliu Cezar Savescu, Dimitrie Anghel, stefan Petica, care Inclina catre latura plastica a culorilor si scriu un tip de poezie melancolico-muzicala. O alta etapa este reprezentata de Ion Minulescu, cu poeziile sale exotice, pline de vitalitate si de melancolie, ce propun sentimente vagi, iar pentru ultimul moment al simbolismului romanesc este reprezentativ George Bacovia.

Volumele sale de versuri (Plumb, Scantei galbene, Cu voi, Comedii In fond, Stante burgheze) ilustreaza propria conceptie despre poezie, preferinta pentru simbolurile cromatice, pentru motivele muzicale, pentru singuratate, melancolie, spleen.

Motivarea apartenentei la simbolism a poeziei alese (elemente de structura si compozitie)

Dintre poeziile primului volum, Plumb ilustreaza caracteristicile simbolismului prin utilizarea simbolurilor, prin tehnica repetitiilor, prin culorile decadente si prin dramatismul trairilor eului liric.

In primul rand, tema textului este conditia poetului care nu se poate adapta unei societati meschine, artificiale, limitate, lipsite de aspiratii. De fapt, el Isi proiecteaza asupra universului exterior trairile, foloseste cadrul ca pretext pentru comunicarea angoaselor. Din aceasta perspectiva, titlul este sugestiv: Plumb trimite la spatiul Inchis, apasator, la existenta mohorata, lipsita de posibilitatea Inaltarii, a idealului.
In ceea ce priveste structura, poezia este alcatuita din doua catrene, care se remarca prin simetrie, prin posibilitatea delimitarii unor secvente poetice. Astfel, textul este construit pe baza termenului „plumb", repetat In sase din cele opt versuri, In pozitii simetrice, iar cele doua strofe corespund celor doua planuri ale realitatii: prima strofa reprezinta realitatea exterioara, recuzita artificiala si mortuara tipic simbolista („flori de plumb", „coroane de plumb", „mormant"), iar strofa a doua are In vedere realitatea interioara, prin trei elemente: imposibilitatea gasirii unei solutii In dragoste („Dormea Intors amorul meu de plumb"), singuratatea („Stam singur langa mort"), Infranarea aspiratiilor spre Inalt (metafora „aripi de plumb"). Astfel, starea de criza nu mai este pasagera ca la romantici, nu mai admite remedii, ci devine structurala, poetul simbolist ilustrand ipostaza artistului blestemat.

In al treilea rand, mesajul poeziei se organizeaza In jurul unor simboluri: „cavoul" si „plumbul", ce surprind asadar cadrul spatial apasator, In care eul poetic se simte claustrat, izolat. Elementul temporal nu apare, dar descrierile transmit sugestia nocturnului: „Dormeau adanc sicriele de plumb".
Laitmotivul plumb se regaseste fie In seria „sicrie/flori/coroane" de plumb, desemnand astfel realitatea apasatoare, raceala sufleteasca si starea de spleen prin asocierea cu greutatea, raceala si culoarea metalului, fie In sintagme ce desemneaza realitatile abstracte, interioare: „amor de plumb", „aripi de plumb", ambele metafore.

Elementele decorului din Plumb (sicriele, florile, coroanele) sunt toate accesorii funerare ieftine, tipice pentru societatea mediocra, asa cum sugereaza si metaforele „flori de plumb", „coroane de plumb". De asemenea, sentimentul de angoasa este accentuat si de imaginile vizuale structurate In jurul culorii gri, care transmite sugestia unui univers cenusiu. Se stie ca poetul are o perceptie deosebita a culorilor In poezie: „Fiecarui sentiment Ii corespunde o culoare". Simbolul culorilor devine asadar un mijloc sugestiv pentru realizarea corespondentelor dintre trairile sufletesti si decorul exterior. Culorile nu mai alcatuiesc In poeziile bacoviene un miraj optic, ci functioneaza ca niste semnale psihologice ale sufletului eului liric, traumatizat de o realitate brutala.

Astfel, intre motivele tipic simboliste, In poezie apar somnul si singuratatea. Somnul, prin ruperea de lumea reala, diurna atrage din nou sugestia mortii: „Dormea Intors amorul meu de plumb". Este o moarte simbolica, afectiva, iar epitetul „Intors" exprima misterul, facand In acelasi timp referinta la o credinta populara autohtona conform careia mortii se Intorc cu fata catre apus. Folosirea acestui participiu cu valoare adjectivala ilustreaza ambiguitatea ca trasatura a limbajului modernist, caci el poate admite sinonimele: contorsionat, cu fata spre apus, mort, dar si nelinistit, daca se are In vedere expresia „a dormi neIntors" sau sintagma corespunzatoare din prima strofa „Dormeau adanc sicriele de plumb".
Expresivitatea limbajului poetic, relatia dintre fondul de idei si mijloacele artistice
In plus, eul liric se dedubleaza, Isi priveste trairile ca un spectator, asa cum se deduce din versul al treilea al strofei a doua („Stam singur langa mort"), dar solitudinea transmite senzatia de golire interioara prin motivul singuratatii. Claustrat, sufletul poetului devine trist, nelinistit, stare agravata si de realitatile deprimante ale existentei (noaptea, ploaia, melancolia), ceea ce genereaza acea stare de angoasa, neImplinire si plictis numita de simbolisti spleen. Poetul apeleaza la sinestezie, deci la transferul Intre simturi: el Isi vede amorul „dormind Intors", vers ce trimite si la ideea dedublarii eului liric, ce devine si subiect, si obiect al starilor decadente sugerate.

O posibila salvare a sufletului este sugerata prin metafora „aripi de plumb", care transmite ideea unei posibile Inaltari, a unui zbor, dar sugestia plumbului face ca acest zbor sa esueze.

La nivel morfologic, frecventa verbelor la imperfect are rolul de a accentua idea unei prelungiri la infinit a starii de angoasa, de a sugera temporalitatea halucinanta, iar perfectul compus „am Inceput" si conjunctivul „sa-l strig" sugereaza Incercarea zadarnica a eului liric de a se sustrage monotoniei. De asemenea, substantivele si a adjectiele contureaza recuzita simbolista.

Apartenenta textelor la simbolism se releva si la nivel fonetic prin frecventa vocalelor inchise „o" si „u", ce sugereaza depresia, Inchiderea si chiar la nivelul punctuatiei prin folosirea simetrica a punctelor de suspensie.

Muzicalitatea poeziei se reliefeaza prin ritmul interior, prin repetitia cuvantului „plumb", al carui corp fonetic este format din patru consoane sprijinite pe o vocala Inchisa, prin simetria dintre cele doua strofe si prin imperfectul ca timp verbal predominant.

In ceea ce priveste prozodia, rima Imbratisata, masura de 10 silabe si ritmul iambic sporesc muzicalitatea exterioara a versurilor.

Exprimarea unui punct de vedere despre mesajul textului ales
Poezia poate fi considerata, asadar, reprezentativa pentru curentul simbolist, nu numai prin evidentierea unor teme si motive, ci si prin folosirea unor tehnici specifice.

---

Tag-uri: poezie simbolista

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---