Concluziile principale la care a ajuns celebrulul medic Auguste Ambroise Tardieu, dupa cercetarea crimei au fost: doamna de Pauw era gravidă de circa 2 luni şi că începutul sarcinii i-ar fi putut provoca unele deranjamente ale aparatului digestiv ; în al doilea rand, că ea revine de mai multe ori asupra folosirii, la îndemnul unor surse din afara medicilor, a unor substanţe medicamentoase foarte active, ca acidul prusie şi digitalina, ca-şi cum ar fi avut presentimentul că va deceda cu toate simptomele unei otrăviri cu aceste substanţe.

Concluzii : „Rezumand experienţele şi analizele pe care le-am efectuat, a expunerii şi a faptelor, conchidem următoarele :
- Doamna de Pauw a murit otrăvită.
- Otrava care a omorat-o este d e natura acelora care, provenind din regnul vegetal, pot să nu lase urme caracteristice în organe şi nu pot fi izolate prin analiza chimică, insă îşi fac cunoscută prezenţa prin efectele produse şi vint decelate prin acţiunea ucigătoare pe care o exercită asupra fiinţelor vii.
- Nu am extras numai din materiile vomate de doamna de Pauw pe parchetul camerei sale, ci şi din organele supuse analizei, un principiu toxic foarte puternic care. experimentat pe animale, producea efecte analoge celor resimţite de doamna de Pauw şi i-au provocat moartea într-un mod analog.
- Aceste efecte şi această acţiune au o mare asemănare cu cele ale digitalei, şi presupunem că doamna de Pauw a sucombat intoxicată cu digitală.
- Această femeie nu era deloc bolnavă înainte de ziua în care a precedat moartea, pretinsele afecţiuni ale inimii şi stomacului pentru care a consultat rand pe rand diverşi medici, ca şi consecinţele funeste pe care le-a atribuit unei căderi, în fond lipsite de gravitate, sunt invenţii la care ea s-a pretai.
- Autopsia cadavrului a demonstrat, într-un mod pozitiv, că ea nu a sucombat nici în urma căderii, nici a unei hemoragii interne sau a unei gastroenterite acute sau cronice, nici a unei perforaţii a stomacului, nici din altă cauză naturală.
- Printre obiectele foarte numeroase şi foarte diverse găsite la domiciliul inculpatului am semnalat o cantitate considerabilă de substanţe otrăvitoare, a căror prezenţă nu se poate justifica prin nevoile practicii medicale şi mai ales a homeopatici.
Printre aceste otrăvuri, insistăm asupra unor doze considerabile de digitalina cumpărate şi în mare parte deja consumate.

Tardieu a fost revăzut că apărătorul lui de la Pommerais, doamna Lachaud, avocat pe cat de abil pe atat de instruit; va protesta contra raportului său care, pentru a proba existenţa unei otrăviri vegetale, evocase rezultatele experienţelor pe animale. Dacă savantul ar fi avut posibilitatea să cunoască un eveniment care s-a petrecut cu 70 de ani mai tarziu, el ar fi înfruntat atacurile avocatului cu mai multă stăpanire de sine. în 1938, Mărie Alexandrine Becker, o văduvă de 59 de ani, acuzată de a fi otrăvit 11 persoane cu digitalina, a fost condamnată de Tribunalul din Bruxelles la închisoare pe viaţă. Marii specialişti al vremii au fost în măsură să profite de progresul realizat de ştiinţă, după epoca în care a trăit Tardieu.

Heinrich Kiliani şi-a consacrat energia şi ani de muncă pentru a smulge secretele digitalinei. El a reuşit să pună la punct o reacţie chimică care constă în colorarea în albastru indigo a materialelor ce conţineau acest alcaioid, în cantitate mare ; însă această metodă nu putea fi utilizată de toxicologi, căci pentru a ucide un om era necesară o doză infimă de digitalină. Astfel, cu prilejul procesului intentat Mariei Becker, experţii, pentru a proba otrăvirea, au recurs, nu la reacţiile chimice, ci la experienţe pe animale, aşa cum a făcut Tardieu în anul 1863.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---