În ziua de 19 decembrie, inspectorul Claude s-a dus personal la profesorul Tardieu pentru a-i preda otrăvurile şi scrisorile de dragoste ale doamnei de Pauw. După zece zile, şeful siguranţei, din ce în ce mai impacientat de a cunoaşte adevărul asupra acestui caz, aştepta cu nerăbdare rezultatul analizelor chimice.

Iată ce scrie Tardieu : „judecătorul de instrucţie Gonet ne-a dat misiunea
- de a proceda la cercetări chimice şi fiziologice pentru a constata prezenţa în organele doamnei de Pauw sau pe parchetul din camera unde aceasta a murit, a unei substanţe toxice;
- de a proceda la inventarierea tuturor substanţelor găsite la domiciliul inculpatului ;
- de a cerceta, prin analize chimice, natura ÅŸi gradul lor d e activitate ;
- de a examina cărţile şi scrierile sale privind toxicologia ;
- de a face într-un cuvant toate cercetările şi observaţiile care ar putea lămuri justiţia".

„Am primit toate datele în ceea ce priveşte piesele aflate la dosar necesare pentru a ne orienta asupra unor aspecte necunoscute încă, în special la corespondenţa văduvei de Pauw, la depoziţiile oamenilor de specialitate şi a altor martori care au putut da informaţii asupra stării obişnuite a sănătăţii sale şi cele privitoare la ultimele clipe înaintea morţii".

După descrierile protocolare, Tardieu prezintă în primul rand un inventar al substanţelor găsite la domiciliul inculpatului. Iata „inventarul morţii" găsit la doctorul de la Pommerais ; lungul şi minuţiosul inventar cuprindea aproape 900 de substanţe chimice şi farmaceutice, în afară de un mare număr de produse şi preparate homeopatice ; inventarul constata că inculpatul poseda o cantitate mare de substanţe foarte active, care depăşeau In orice caz necesarul obişnuit al unui medic şi cu atat mai mult al unui medic homeopat, care nu întrebuinţează decat preparate ce conţin substanţe chimice în doze mici, infinitesimale. Printre substanţele active, a căror cantitate ni s-a părut că depăşeşte orice limită rezonabilă, vom enumera următoarele : patru flacoane cu acid arsenios, trei flacoane cu sublimat corosiv, sulfat de cupru 125 g, pulbere de elebor negru 250 g, nucă vomică 250 g, stra-monium 250 g, aconit 250 g, coque de Levant 62 g, coloquint 250 g, belladona 125 g, cucută 125 g, digitală 30 g, acid cianhidrie 25%, 30 g, ulei de crotón 4 g, clor-hidrat de morfină 5 g, stricnina 15 cg ; digitalină şi lista continuă în acelaşi fel.

Facturile casei Menier, care ne-au fost predate, relevă faptele următoare :
- la 14 octombrie 1861, inculpatul a cumpărat 50 centigrame de digitalină ;
- la 11 iunie 1862, inculpatul a cumpărat 1 g ;
- la 19 iunie 1863 inculpatul a cumpărat din nou 2 g.Total : 3,50 g digitalină, din care au fost găsite numai 15 centigrame ! Cu alte cuvinte lipsea o cantitate mare.Un consum atat de considerabil este superior oricărei limite, chiar pentru nevoile obişnuite ale unui farmacist,cu atat mai mult ale unui medic. Digitalină este una dintre otrăvurile cele mai violente din cele care se cunosc ;nu se administrează decat în doze de 1 pană la caleva miligrame ; în doză de 1-3 centigrame, ea omoară aproape fără greş.

Aceste observaţii preţioase, care nu au scăpat spiritului ştiinţific al lui Tardieu, se vor dovedi mai tarziu determinante în elucidarea cazului. Poate că ar părea exagerată redarea faptelor, dar ea permite să se observe cum unele detalii pot conduce la rezultate valoroase, care nu pot fi egalate de nici o altă cercetare laborioasă.
Cand inspectorul Claude l-a vizitat pe Tardieu, l-a găsit împreună cu asistenţii săi în plină activitate, în mijlocul laboratorului încărcat de aparate, mişcandu-se ca nişte umbre printr-un fum greu de acizi ce umplea încăperea. Moralul profesorului şi al colaboratorilor săi era scăzut. Ei efectuaseră toate analizele destinate să descopere urmele de otrăvuri metalice sau vegetale, au supus la reacţii de culoare extractele preparate după metoda lui Stass, fără a reuşi să stabilească prezenţa unei otrăvi cunoscute. însă. fapt cu totul ieşit din comun, extractele aveau un gust amar atat de pronunţat încat Tardieu era ferm convins că avea de-a face cu un alcaloid, ale cărui reacţii chimice erau încă necunoscute, şi fusese utilizat pentru a suprima pe doamna de Pauw.

Tardieu nu-şi ascunse nemulţumirea faţă de Claude privitoare la capacitatea redusă de înţelegere pe care poliţia o avea asupra toxicologiei. I se dăduse un cadavru şi se aştepta minuni de la profesor, în timp ce o inspecţie mai minuţioasă a locului crimei ar fi putut avea o importanţă capitală pentru analizele toxicologice ; astfel, resturile de vomismente sau alte urme lăsate pe sol, care de obicei conţin mai multă otravă decat organele corpului, i-ar fi uşurat în mod considerabil sarcina.
După plecarea lui Claude, Tardieu, îngrijorat şi nemulţumit, trecu încă o dată în revistă „colecţia-' lui de la Pommerais. Numărul mare de alcaloizi pe care îl avea era atat de neobişnuit, încat savantul, în loc să găsească în aceasta o indicaţie, se simţi cuprins de descurajare. Alături se afla corespondenţa amoroasă care îi părea fără importanţă, căci Claude, cuprins de apatie - datorită faptului că cercetările băteau pasul pe loc - uitase să-i arate cateva pasaje care l-ar fi putut interesa.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 25 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---