La sfarşitul secolului trecut mai era încă un mister pentru oamenii de ştiinţă, anume natura şi mecanismul colorării alcaloizilor cu reactivii menţionaţi. A trebuit să se aştepte un secol pentru a se dezlega enigma, stabilindu-se că la baza acestora se află structura chimică complicată a alcaloizilor. Dar, aşa cum am menţionat, graţie miilor de experienţe efectuate, savanţii ştiau în secolul trecut că cu toată diversitatea lor, existau unele legi care guvernau reacţiile acestora. Şi, în ciuda eforturilor lor, au mai rămas totuşi caţiva alcaloizi care şi-au păstrat cu îndărătnicie secretul, scăpand la toate eforturile de identificare pe cale chimică. Printre aceştia se număra şi aconitina, otravă excepţional de puternică, cu gust caracteristic, pu ternic şi dezagreabil, ce excludea orice confuzie. Astăzi şi aconitina a fost învinsă.

Cum acţiunea reactivilor menţionaţi era ineficientă faţă de caţiva alcaloizi, savanţii au fost nevoiţi să recurgă la alte mijloace pentru a-i identifica. Cel care a pus bazele noului procedeu a fost profesorul Ambrosie Tardieu. Cateva cuvinte despre acest procedeu : „caracterizarea chimică a unui alcaloid trebuie adesea controlată prin experimentare şi inoculare la animale" a declarat Tardieu în 1864, la puţină vreme după răsunătorul proces al lui Pommerais. Astfel, cu experienţe pe broască, se poate pune în evidenţă prezenţa probabilă a anumitor glucozizi sau alcaloizi cum ar fi : digitalina, stricnina, brucina, veratrina, atropină etc.

Efectele asupra cobaiului sau broaştei a aconitinei, nicotinei, picrotoxinei sau stricninei dau indicaţii foarte preţioase, broasca luand o poziţie caracteristică a membrelor pentru fiecare otravă în parte. Lopez Lomba a constatat că peştii stnt reactivi biologici foarte sensibili ai alcaloizilor (după cum păsărelele, la toxicele gazoase). Experimentarea fiziologică, arăta profesoirul român Ioanid deşi de un real interes, nu este capabilă să caracterizeze suficient un alcaloid, reactivul animal nefiind întotdeauna identic cu el însuşi în două experienţe consecutive ; prezenţa ptomainelor sau a diverselor impurităţi fiind în măsură să falsifice rezultatele ; tot ceea ce ne poate spune experienţa fiziologică este că avem de a face cu o otravă cardiacă, o otravă tetanizantă, o otravă ce dilată pupila etc.

Este absolută nevoie deci să coroborăm indicaţiile experimentării fiziologice cu unele rezultate mai riguroase, bazate pe caracteristicile chimice. Sunt totuşi substanţe, ca aconitina, care, în cantitate mică sau numai urme, nu se pot caracteriza chimic şi numai experienţa fiziologică poate aduce indicaţii utile expertului.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 24 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---