La sfarÅŸitul secolului trecut mai era încă un mister pentru oamenii de ÅŸtiinţă, anume natura ÅŸi mecanismul colorării alcaloizilor cu reactivii menÅ£ionaÅ£i. A trebuit să se aÅŸtepte un secol pentru a se dezlega enigma, stabilindu-se că la baza acestora se află structura chimică complicată a alcaloizilor. Dar, aÅŸa cum am menÅ£ionat, graÅ£ie miilor de experienÅ£e efectuate, savanÅ£ii ÅŸtiau în secolul trecut că cu toată diversitatea lor, existau unele legi care guvernau reacÅ£iile acestora. Åži, în ciuda eforturilor lor, au mai rămas totuÅŸi caÅ£iva alcaloizi care ÅŸi-au păstrat cu îndărătnicie secretul, scăpand la toate eforturile de identificare pe cale chimică. Printre aceÅŸtia se numÃ„Æ ’ra ÅŸi aconitina, otravă excepÅ£ional de puternică, cu gust caracteristic, puternic ÅŸi dezagreabil, ce excludea orice confuzie. Astăzi ÅŸi aconitina a fost învinsă.

Cum acţiunea reactivilor menţionaţi era ineficientă faţă de caţiva alcaloizi, savanţii au fost nevoiţi să recurgă la alte mijloace pentru a-i identifica. Cel care a pus bazele noului procedeu a fost profesorul Ambrosie Tardieu. Cateva cuvinte despre acest procedeu : „caracterizarea chimică a unui alcaloid trebuie adesea controlată prin experimentare şi inoculare la animale" a declarat Tardieu în 1864, la puţină vreme după răsunătorul proces al lui Pommerais. Astfel, cu experienţe pe broască, se poate pune în evidenţă prezenţa probabilă a anumitor glucozizi sau alcaloizi cum ar fi : digitalina, stricnina, brucina, veratrina, atropină etc.

Efectele asupra cobaiului sau broaştei a aconitinei, nicotinei, picrotoxinei sau stricninei dau indicaţii foarte preţioase, broasca luand o poziţie caracteristică a membrelor pentru fiecare otravă în parte. Lopez Lomba a constatat că peştii stnt reactivi biologici foarte sensibili ai alcaloizilor (după cum păsărelele, la toxicele gazoase). Experimentarea fiziologică, arăta profesoirul român Ioanid deşi de un real interes, nu este capabilă să caracterizeze suficient un alcaloid, reactivul animal nefiind întotdeauna identic cu el însuşi în două experienţe consecutive ; prezenţa ptomainelor sau a diverselor impurităţi fiind în măsură să falsifice rezultatele ; tot ceea ce ne poate spune experienţa fiziologică este că avem de a face cu o otravă cardiacă, o otravă tetanizantă, o otravă ce dilată pupila etc.

Este absolută nevoie deci să coroborăm indicaţiile experimentării fiziologice cu unele rezultate mai riguroase, bazate pe caracteristicile chimice. Sunt totuşi substanţe, ca aconitina, care, în cantitate mică sau numai urme, nu se pot caracteriza chimic şi numai experienţa fiziologică poate aduce indicaţii utile expertului.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 24 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---