După încheierea Epocii Târzii a Egiptului Antic din anul 525 înainte de Hristos, se succed două perioade de dominaţie persană, la sfârşitul cărora de încheie domnia ultimilor faraoni egipteni. În timpul celei de-a doua perioade de dominaţie persană au loc mai multe evenimente importante care au hotărât soarta Egiptului. În anul 332 înainte de Hristos, Egiptul este cucerit de către celebrul Alexandru cel Mare după ce îl învinge pe regele perşilor, la acea vreme Egiptul aflându-se sub stăpânire persană.

Începând cu anul 321 înainte de Hristos şi până în anul 30 înainte de Hristos, dinastia lagidă sau ptolemeică se află la cârma Egiptului. De fapt, aceasta este ultima dinas tie de faraoni a celebrei civilizaţii a piramidelor. Faraonii dinastiei sunt Ptolemeu I care mai era supranumit şi Soter. Acesta fusese iniţial guvernatorul Egiptului, ca mai apoi să se proclame singur faraon. Îi urmează Ptolemeu al II-lea Filadelful, Ptolemeu al IV-lea Filopator, Prolemeu al V-lea Epifaniu, Ptolemeu al VI-lea Filometer, Ptolemeu al VII-lea Eupator. Dinastia se încheie cu XV-lea. Acesta era nimeni altul decât Cesarion, fiul Cleopatrei şi al lui Cezar. Micul faraon a fost ucis însă de trupele romane.

După moartea Cleopatrei a VII- a (30 Î.Hr.), Egiptul a devenit provincie a Imperiului Roman. Ro¬manii nu mai guvernau în ţară. Deşi interesaţi de cultura misterioasă a vechiului Egipt, pentru ei mult mai importante erau enormele cantităţi de cereale livrate de aici. În secolele de dominaţie romană, egiptenii au adoptat creştinismul. În anul 400 după Hristos, în urma divizării Imperiului Roman, Egiptul a revenit bizantinilor, care guvernau şi exploatau ţara din capitala lor, Constantinopol (astăzi Istanbul). Creştinii rămaşi erau numiţi „copţi". Egiptul continuă să aibă o limbă proprie, folosind scrierea demolitică, apoi coptă. Apar numeroase opere în limba coptă, printre care celebrele „Apophthegmata patrum” şi „Apophthegmata philosophorum”, dar şi numeroase scrieri creştine, gnostice şi manicheene, precum şi o vastă literatură apocrifă. Majoritatea egiptenilor de astăzi sunt de religie islamică. Ei vorbesc araba, la fel ca multe alte popoare din Africa de Nord şi din Orientul Apropiat, din Maroc şi până în Irak. Vechea limbă egipteană a dispărut din viaţa de zi cu zi. în forma ei cea mai recentă, copta, mai este utilizată doar în serviciul religios al egiptenilor creştini şi etiopieni, fiind asemănătoare cu latina bisericească. Dar şi în acest caz, cei mai mulţi credincioşi nu mai înţeleg decât unele formule religioase.

În anul 641, arabii au cucerit Egiptul şi l-au transformat într-o provincie a Califatului. Limba arabă a înlocuit multimilenara limbă egipteană, iar islamismul a câştigat teren. Această perioadă corespunde începerii epocii islamice a istoriei Egiptului

Din 935, la Cairo au domnit din nou suverani autohtoni. Cel mai vestit dintre ei este sultanul Saladin, care a reconstruit şi a dat strălucire oraşului şi a luptat cu succes împotriva cruciaţilor. Mamelucii, aparţinând unei elite militare, au ajuns la putere în anul 1250 şi au condus destinele ţării, într-un mod nu tocmai fericit, până în 1517. Otomanii au cucerit atunci Cairo, iar Egiptul a devenit provincie turcească.

Este foarte celebru interesul mare pe care francezii l-au avut pentru ţara piramidelor. Acest interes a culminat în timpul domniei lui Napoleon. În 1789, flota lui Napoleon Bonaparte a acostat în Egipt şi i-a înfrânt pe mameluci şi pe turci. Francezii erau însoţiţi de savanţi şi artişti, care au cercetat şi au consemnat multe despre monumentele Egiptului antic. Soldaţii lui Napoleon au descoperit piatra de la Rosetta, acest eveniment marcând începuturile cercetării ştiinţifice a vechiului Egipt. Datorită acestei magnifice descoperiri, hieroglifele au putut fi descifrate şi, odată cu ele, întreaga istorie a Egiptului cu toate misterele pe care le ţinuse ascunse până atunci.

În 1805, ofiţerul de origine albaneză Muhammad Aii Paşa a ajuns la putere. Împreună cu câţiva dintre adepţii săi a transformat Egiptul într-un stat modern, unde au introdus invenţiile tehnice ale Europei. Spre sfârşitul secolului al XlX-lea, englezii au pus stăpânire pe Egipt. Egiptenii nu au reluat guvernarea ţării lor decât în 1952, când ultimul rege, incapabilul Faruk, a fost alungat împreună cu englezii. După preşedinţii Nasser şi Sadat, a urmat Mubarak, care guvernează şi astăzi Egiptul.

Cu ajutorul izvoarelor scrise, putem urmări istoria de 5 000 de ani a Egiptului, o istorie marcată de schimbări radicale şi amestecuri culturale, în fata cărora oamenii au fost simpli spectatori.

Sursa Imaginii - blizejslonca.pl

---

Tag-uri: cleopatra, arabi

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---