"A şti să vorbeşti înseamnă a şti să exprimi exact ce simţi, ce gândeşti. Dar se ştie că în general siguranţa vorbitorului, când se află între oameni cu care nu este obişnuit, dispare şi nu mai reuşeşte să spună ce vrea. Vorbitorul neexperimentat, în loc să fie atent la ceea ce are de spus, este preocupat de felul în care ar trebui să spună şi, în consecinţă, pierde firul ideilor, nu expune precis, se opreşte făcând pauze care pot compromite întregul discurs.

Exerciţiul are şi în acest caz importanţa lui; cu cât o persoană este mai deprinsă să vorbească în public, cu atât mai calmă şi ideile apar mai limpezi şi mai exacte.
Cel mai sigur mijloc de a transmite, de a emoţiona pe ascultători, este sinceritatea expunerii. Sunt unii vorbito ri care dispun de o elocvenţă naturală nativă, la care contactul cu ascultătorii se produce de îndată ce încep să vorbească.

Dar o emoţie, un moment de avânt poate să prefacă în oratori pe cei care nu au luat nici o dată cuvântul în public. Desigur că inspiraţia nu trebuie să înlocuiască studiul şi, în genere, înainte de a vorbi, de a ţine o cuvântare, se recomandă vorbitorului să aibă cunoştinţe, în primul rând, despre regulile dicţiunii.

Un exerciţiu util în acest sens îl constituie citirea cu glas tare şi cu intonaţia cuvenită a discursurilor importante, care prin măreţia ideilor, prin fermitatea convingerilor şi prin înlănţuirea logică a argumentelor permit şi cer folosirea unei dicţiuni variate şi expresive.

Dicţiunea, gestul şi fizionomia sunt mijloace de convingere pe care trebuie să le stăpânească un vorbitor desăvârşit, şi iată de ce, la începutul acestei lucrări s-a amintit de strânsa legătură ce există între vorbitor şi artistul dramatic.
Amândoi sunt datori să vorbească astfel ca expresia feţei, inflexiunile vocii şi gestul să concorde.

Multe din procedeele la care recurgeau oratorii din trecut aparţin azi istoriei; emfaza, trucurile şi efectele minore nu fac parte din elemente de care să ţină astăzi seama un vorbitor. Scopul vorbitorului nu mai este să seducă ascultătorii prin diferite artificii oratorice, nici să strălucească el personal. El vrea pur şi simplu să împărtăşească ascultătorilor fapte şi idei care conţin prin ele însele cea mai preţioasă elocvenţă: acea a adevărului. Sinceritatea sentimentelor, fermitatea convingerilor, elanul şi pa:iunea sunt mai importante decât orice "precepte" şi "reţete" oratorice. Discursurile acestor vorbitori nu sunt deloc străine artei"...

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 28 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---