Începutul unei poveşti de iubire poate arăta şi aşa, pare a zice Coşbuc. Idila se naşte sub ochii cititorului; nimic tulburător în acest prim pas pe care flăcăul şi fata îl fac.
Ea vine de la moară, îşi pune sacul greu jos, în ulicioară, şi nu-l mai poate ridica.

Nu e o certitudine ci mai degrabă o invitaţie dacă avem în vedere răspunsul ei când băiatul se oferă s-o ajute: „Se şi-nvoieşte-ndată -/ De ce şi-ar zice ba? " Ca să-i ducă sacul acasă, flăcăul cere ca plată trei sărutări. Dar fata se tocmeşte: „Că-s scump, că ea nu poate, / Că prea sunt multe trei!/ Cu două se învoieşte, / Iar unul mi-l plăteşte,/ Cu altul să-mi rămâie/ Datoare pe-nserat./ Dar n-am să-l văd cât veacul!/ Şi iată-mă, săracul, /Să-i duc o poştie sacul / Pe-un singur sărutat!"

Impulsul erotic e mai mult joacă; şiretenia fetei, instinctivă, cheamă şi refuză, nedumerindu-l pe băiat, dar care-i face jocul.

---

Tag-uri: poezie

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 18 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---