Lovitura de stat de la Teba a fost, însoţită, aproape în întreaga Beoţie, de îndepărtarea de la putere a „Cavalerilor" filospartani, Liga beoţiană reconstituindu-se pe alte baze decat cele din secolele al Vl-lea şi al V-lea, Astfel, liga, în fapt un stat centralizat democratic,; era condusă de consiliul ligii, compus din cate 60 de delegaţi din fiecare din cele 11 districte ale Beoţiei; consiliul ligii alegea din sanul său 11 beotarhi (comandanţi militari), care se manifestau unitar, ca organul executiv militar al ligii. Trupele Ligii beoţiene se formau din însumarea contingen-telor de district (cate 1000 de hopliţi şi 100 de călăreţi din fiecare). Consiliul ligii şi colegiul beotarhilor îşi aveau sediul în Cadmeea. Banii lui Tisafernes grăbiră constituirea unei alianţe a Beoţiei, Atenei, Corintului şi Argosului, a cărei manifestare antispartană izbucni în 395 î.e.n., prin atacul beoţian în Phocida - prima operaţiune din războiul corintic. înfrangerea regelui spartan Pausanias la Haliartos şi moartea navarhului Lysandros, de numele căruia grecii legau victoria Spartei în războiul peloponesiac, conduse la o răscoală antispartană şi în alte ţinuturi ale Eiadei (Locrida, Epir, Chalcidica , Acarnania, Thessalia).

Ezitarea aliaţilor şi rapida mobilizare a Spartei, combinată cu sosirea celuilalt rege spartan Agesilaos, care efectua un uluitor marş forţat din Asia Mică aducandu-şi trupele în Grecia Centrală (se spunea că pentru acest itinerar lui Xerxes I i-a trebuit un an, lui Agesilaos numai o lună), era cat pe ee să reinstaureze stăpanirea spartană în Grecia. Astfel prima oaste spartană caştigă bătălia de pe raul Nemeea, iar aliaţii se repliază pe întăriturile din Istmul Corint, înaintand spre Beoţia, cealaltă oştire spartană, comandată de Agesilaos, obţine contra aliaţilor (tebani, atenieni, argeeni, locrieni, corintieni, eubeeni) o victorie răsunătoare, în iulie 394 î.e.n., la Coroneea.

Numai rănirea gravă a lui Agesilaos şi a locţiitorului acestuia (Gylis) îi împiedică pe spartani să nu exploateze victoriile şi să nu-i zdrobească pe aliaţii refugiaţi în istm. Pericolul, însă, nu este îndepărtat decat în august 394 î.e.n., prin victoria navală de la Cnydos a flotei persano-ateniene, comandată de Pharnabazes şi atenianul Conon, cand 50 din cele 85 de triere comandate de navarhul spartan Pysandros (mort în luptă) sunt capturate de învingători. Acţiunea flotei (ea nu s-a limitat numai la lupta de la Cnydos, ci a fost dezvoltată şi după aceea, cea mai importantă fiind pustiirea, în primăvara lui 393 î.e.n., a coastelor Peloponesului), întărirea Atenei sub Conon (supranumit al doilea Temistocle", pentru că a refăcut flota şi ulterior - 378 î.e.n. - Liga maritimă ateniană, pentru că a reconstituit fortificaţiile Atenei şi Pireului, inclusiv „zidurile lungi"), Recaştigarea poziţiilor de către democraţii beoţieni împiedicară Sparta să supună Grecia.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 02 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---