In iunie 337 î.e.n., o altă abilă manevră diplomatică: Filip al II-lea, ce n-ar fi putut stăpani în linişte Grecia, o ştia prea bine, convocă Congresul de la Corint, care, prin participare (lipsea numai Sparta), fu un veritabil congres panhelenic. Propunerile lui Filip al II-lea, care raliară toată aristocraţia greacă, transformară Grecia destrămată de tendinţele separatiste ale polisurilor într-o veritabilă ligă (s-a şi folosit, în epocă, termenul „Liga de la Corint" pentru a desemna Grecia peninsulară), a cărei deviză, sugerată tot de Filip, era: unitatea pentru răzbunarea Heladei.

Răzbunarea invocată era contra Persiei, care profanase sanctuarele şi jefuise ţinuturile greceşti în timpui războaielor medice din urmă cu aproape... 150 de ani. Dar, pentru o personalitate de talia lui Filip al II-lea, orice pretext era bun şi, oricum, Grecia se angajase să-i fie alături în proiectul cel mai ambiţios ce se născuse vreodată în Helada: invadarea fabulos de bogatului Imperiu persan. în acest scop, Congresul de la Corint proclamă pacea generală în Grecia, inviolabilitatea averilor (inclusiv a pămanturilor a căror împărţire fu interzisă), iar, pentru a tăia baza revoltelor şi a comploturilor politice, interzise prescrierea datoriilor şi eliberarea sclavilor.

Liga de la Corint, din care Macedonia nu făcea parte (alt atu caştigat de Filip al II-lea, care-şi păstra în ligă conducerea afacerilor externe şi comanda militară), declară război Imperiului persan, căruia îi ceru înapoierea tuturor oraşelor greceşti din Asia Mică. La refuzul perşilor (era dealtfel, previzibil), Filip al II-lea trimise, în primăvara lui 336 î.e.n., o expediţie de 10 000 de oşteni, comandaţi de Parmenion, în Asia Mică, unde Cyzicul, Efesul şi Chiosul îi primesc ca pe eliberatori. Dar, la Aigai, în vara lui 336 î.e.n., în timpul nunţii fiicei sale, Filip al II-lea fu asasinat de un nobil din garda regală, Pausanias. Dacă n-a fost mana perşilor, a fost a Olimpiei, care se răzbuna pentru repudierea ei în 337 î.e.n., cand Filip al II-lea se căsătorise cu Cleopatra, o nobilă macedoneană.

Moartea sa nu se potrivea cu măreţia realizărilor vieţii sale: unitatea politică a Greciei şi un regat adus la puterea maximă, pe toate planurile, inclusiv pe cel militar, armata macedoneană fiind pe deplin pregătită, fără a avea nevoie nici măcar de un varf de săgeată, să lovească şi să sfărame vastul (dar îmbătranitul) imperiu persan. Evenimentele aveau s-o confirme în mai puţin de doi ani.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 03 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---