Statistics:
Visits: 2,841 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Lupta de la Leuctra
Q: | Intreaba despre Lupta de la Leuctra |
Devenit beotarh ÅŸi fără îndoială că principalul conducător al statului beoÅ£ian Epaminonda avea de rezolvat o mulÅ£ime de probleme, între care cea mai presantă era de ordin militar ÅŸi decurgea din forÅ£a impresionantă ÅŸi, pană la el, invincibilă a falangei spartane. L-a favorizat, oferindu-i un preÅ£ios răgaz, miopia conducătorilor spartani, care, nesesizand că principalul pericol pentru stăpanirea lor îl reprezintă BeoÅ£ia, s-au angajat într-o dezastruoasă campanie navală împotriva Atenei. La congresul de pace din 371 î.e.n., ce a urmat războiului Corcyrei, cererea lui Epaminonda, de recunoaÅŸtere a Ligii beoÅ£iene (Epaminonda ceruse înlocuirea, în textul tratatului, a termenului â€Å
O aceeaşi situaţie o avu şi Thessalia, care, sub conducerea tiranului Iason3, se întărise considerabil. Ameninţarea spartană apropie Beoţia de Thessalia. Imediat după congresul de pace, Sparta, înţelegand, în fine, primejdia beoţiană, echipă o oaste de 11 000 de oameni (spartani şi aliaţi peloponesieni) pe care, sub comanda regelui Cleombrotas al II-lea, o aruncă asupra Beoţiei. Epaminonda obţinu, în colegiul beotarhilor, aprobarea de a angaja lupta fără a mai aştepta sosirea ajutorului thessalian.
De altfel, aşteptarea ar fi fost periculoasă, ţinand seama de evoluţia rapidă în sudul Beoţiei, pe direcţia Tebei, a Iui Cleombrotas al II-lea. Lupta avu loc la Leuctra, mică localitate plasată in intersecţia drumurilor spre Teba, Tespie şi Eutresis, la 5 august 371 î.e.n. Epaminonda, spre surprinderea adversarilor, şi-a distribuit ostaşii, şi aşa puţini (6400), în două grupuri: unul, de beoţieni desfăşurat frontal, pe 8 randuri, de-a lungul a 600 de paşi, cu călărimea grupată în faţă, în patru escadroane, după legile falangei; un al doilea grup, Mai mic, format numai din tebani l-a desfăşurat pe flancul stang, în şiruri adanci de circa 50 de luptători, avand în închidere celebrul Batalion Sacru. Flancul stang teban se afla în faţa celui drept spartan, în poziţie aproape perpendiculară faţă de frontul pe 12 randuri, larg de 1200 de paşi, De care-l prezentau aliaţii peloponesieni (stanga şi centrul frontului) şi hopliţii spartani de pe flancul drept, întors uşor ipre centru, ca o aripă de învăluire.
Cleombrotas al II-lea, considerand manevra tebană drept greşeală, îşi vedea asigurată victoria. Numai că, după primul contact, tebanii neglijară progresul centrului şi flancului lor drept (aceştia aveau misiunea să ţină inamicul angajat) şi îşi îndreptară asupra hopliţilor spartani „clinul" (mai numit „ordinea oblică"). Acesta lovi ca trăsnetul falanga spartanilor, des-pieînd-o; spre ea Epaminonda îndreptă şi escadroanele de călăreţi, unificate, iar Batalionul Sacru evolua cu rapiditate, tot în formă de săgeată, asupra aceluiaşi flanc drept spartan In care se înfipse adanc şi pană la a cărui totală măcinare nu trecu mult timp. însuşi Cleombrotas al II-lea pieri în luptă.
Paraul Asopus, pe care se sprijinise această înfricoşătoare stingă tebană, fu martorul celui mai însemnat eveniment militar al Greciei primei jumătăţi a veacului al IV-lea î.e.n.: spulberarea mitului invincibilităţii aceleia ce provocase spaima în ţinuturile greceşti şi peste fruntarii - falanga spartană. Falanga tebană în „ordine oblica" readucea în prim plan pregătirea şi valoarea individuală a oştenilor, ce nu se mai găseau acum adăpostiţi în indestructibilitatea largilor randnri de hopliţi ale falangei. Cu toate că Epaminonda nu exploata la maximum victoria de la Leuctra (între altele, Iason, sosit după luptă, îi tempera pe beoţieni, neliniştit fiind de o prea puternică fortificare a poziţiilor acestora), Liga beoţiană se întări considerabil prin aderarea Phocidei, Etoliei, Acarnaniei, Locridei şi chiar a insulei Eubeea. Firesc, Liga peloponesiacă începe a se destrăma.
¾tebani" cu termenul „beoÅ£ieni"), este respinsă de Agesilaos, sprijinit, în această chestiune, chiar de atenieni, neliniÅŸtiÅ£i de întărirea BeoÅ£iei. Ceea ce făcu ca BeoÅ£ia, neinclusă în tratat, să rămană în stare de război cu Sparta.
O aceeaşi situaţie o avu şi Thessalia, care, sub conducerea tiranului Iason3, se întărise considerabil. Ameninţarea spartană apropie Beoţia de Thessalia. Imediat după congresul de pace, Sparta, înţelegand, în fine, primejdia beoţiană, echipă o oaste de 11 000 de oameni (spartani şi aliaţi peloponesieni) pe care, sub comanda regelui Cleombrotas al II-lea, o aruncă asupra Beoţiei. Epaminonda obţinu, în colegiul beotarhilor, aprobarea de a angaja lupta fără a mai aştepta sosirea ajutorului thessalian.
De altfel, aşteptarea ar fi fost periculoasă, ţinand seama de evoluţia rapidă în sudul Beoţiei, pe direcţia Tebei, a Iui Cleombrotas al II-lea. Lupta avu loc la Leuctra, mică localitate plasată in intersecţia drumurilor spre Teba, Tespie şi Eutresis, la 5 august 371 î.e.n. Epaminonda, spre surprinderea adversarilor, şi-a distribuit ostaşii, şi aşa puţini (6400), în două grupuri: unul, de beoţieni desfăşurat frontal, pe 8 randuri, de-a lungul a 600 de paşi, cu călărimea grupată în faţă, în patru escadroane, după legile falangei; un al doilea grup, Mai mic, format numai din tebani l-a desfăşurat pe flancul stang, în şiruri adanci de circa 50 de luptători, avand în închidere celebrul Batalion Sacru. Flancul stang teban se afla în faţa celui drept spartan, în poziţie aproape perpendiculară faţă de frontul pe 12 randuri, larg de 1200 de paşi, De care-l prezentau aliaţii peloponesieni (stanga şi centrul frontului) şi hopliţii spartani de pe flancul drept, întors uşor ipre centru, ca o aripă de învăluire.
Cleombrotas al II-lea, considerand manevra tebană drept greşeală, îşi vedea asigurată victoria. Numai că, după primul contact, tebanii neglijară progresul centrului şi flancului lor drept (aceştia aveau misiunea să ţină inamicul angajat) şi îşi îndreptară asupra hopliţilor spartani „clinul" (mai numit „ordinea oblică"). Acesta lovi ca trăsnetul falanga spartanilor, des-pieînd-o; spre ea Epaminonda îndreptă şi escadroanele de călăreţi, unificate, iar Batalionul Sacru evolua cu rapiditate, tot în formă de săgeată, asupra aceluiaşi flanc drept spartan In care se înfipse adanc şi pană la a cărui totală măcinare nu trecu mult timp. însuşi Cleombrotas al II-lea pieri în luptă.
Paraul Asopus, pe care se sprijinise această înfricoşătoare stingă tebană, fu martorul celui mai însemnat eveniment militar al Greciei primei jumătăţi a veacului al IV-lea î.e.n.: spulberarea mitului invincibilităţii aceleia ce provocase spaima în ţinuturile greceşti şi peste fruntarii - falanga spartană. Falanga tebană în „ordine oblica" readucea în prim plan pregătirea şi valoarea individuală a oştenilor, ce nu se mai găseau acum adăpostiţi în indestructibilitatea largilor randnri de hopliţi ale falangei. Cu toate că Epaminonda nu exploata la maximum victoria de la Leuctra (între altele, Iason, sosit după luptă, îi tempera pe beoţieni, neliniştit fiind de o prea puternică fortificare a poziţiilor acestora), Liga beoţiană se întări considerabil prin aderarea Phocidei, Etoliei, Acarnaniei, Locridei şi chiar a insulei Eubeea. Firesc, Liga peloponesiacă începe a se destrăma.
Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati |
- Care au fost factorii si etapele romanizarii Daciei (8310 visits)
- Zeita Atena (7428 visits)
- Spartanii si modelul lor de educatie (5904 visits)
- Legenda regelui Arthur (5397 visits)
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor (5222 visits)
- Politica externa a lui Vlad Tepes (5134 visits)
- Personalitatile culturale ale perioadei interbelice (4812 visits)
- Cauzele revolutiei de la 1848-1849 (4710 visits)
- Tutankhamon, cel mai celebru faraon egiptean (4604 visits)
- Politica interna a lui Stefan cel Mare (4501 visits)
- Politica interna a lui Vlad Tepes (4460 visits)
- Ghilgames (4381 visits)
- Zeul Hermes (4375 visits)
- Familia in perioada medievala (4314 visits)
- Importanta Revolutiei Franceze (4054 visits)
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Anahita
- Castigarea independentei Tarii Romanesti de catre Mihai Viteazul
- Problema nationala in Transilvania si Banatul aflate sub stapanire straina
- Problema nationala in Bucovina, Dobrogea si Basarabia aflate sub stapanire straina
- Activitatea " monstruoasei coalitii " si declinul domniei lui Cuza
- Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza
- Raporturile dintre Atena, Persia si Sparta in perioada posterioara pacii lui Antalcidas
- Marea Piramida, apogeul arhitecturii ehiptene
- Emanciparea Moldovei lui Stefan cel Mare de sub suzeranitatea Poloniei
- O caracterizare generala a secolului al XVI-lea
- Care era situatia internationala inainte de izbucnirea rascoalei conduse de Gheorghe Doja
- Mestesugurile si comertul intern in lumea romaneasca in secolele XIV si XV
- Razboaiele ruso-austro-turce pe teritoriul Tarilor Romane si consecintele lor
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus-partea 2
- Razboiul impotriva samnitilor purtat de romanii condusi de generalul Dentatus
- Sistemul tetarhic antic de conducere
- Constantinopol, capitala lui Constantin cel Mare
Categorie: Istorie si Civilizatie - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)
Data Adaugarii: 02 November '10
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :