Determinaţi de valurile de populaţii care pătrunseseră în mileniul al 2-lea în sud-estul Europei, grupuri de eleni migrează spre insulele din Marea Egee şi spre Ţărmul Asiei Mici, spaţiu unde se va forma Grecia asiatică. Cel mai mare teritoriu de aici s-a numit Ionia, datorită ionienilor aşezaţi în provincia Atica dar şi pe coasta Asiei Mici. Printre oraşele întemeiate astfel s-au aflat Millet, Calofon, Pergam, Efes. Acestea au reprezentat în mileniul 1 î.Hr. regiunea cea mai dezvoltată din punct de vedere cultural.

La începutul mileniului 1 î.Hr. se cristalizează forma de organizare specific greacă, oraşul-stat (polis). Astfel, se impun ca principale centre politice, economice, culturale, Atena, Sparta, Co rint, Argos, Teba.

Marea colonizare greacă din secolele II-VI duce la apariţia a o mulţime de cetăţi greceşti pe ţărmurile Mediteranei şi Mării Negre: Siracuza (în Sicilia), Neapolis şi Tarent (sudul /faliei), Marsilia (sudul Franţei), Naukratis (în Egipt), Bizantion (viitorul Constantinopole), Histria, Tomis, Callatis (pe ţărmul Mării Negre). în timp ce în Atena se exercită aşa-numita democraţie ateniană, Sparta este condusă de o oligarhie, locuitorii acesteia fiind soldaţi.

încercarea Imperiului Persan de a cuceri Grecia la începutul secolului al V-lea marchează începutul războaielor medice, care vor lua sfârşit la capătul acelui secol, prin înfrângerile perşilor, de la Marathon (490 î.Hr.) şi Salamina (480 î.Hr.). După înfiinţarea Ligii de la Delos, Atena făurea un adevărat imperiu.
Democraţia ateniană, această creaţie a spiritului grec, atinge dezvoltarea maximă în secolul al V-lea î.Hr. cunoscut ca Secolul lui Pericle, epocă în care Atena devine un centru comercial important. Tot aceasta este şi epoca marilor scriitori şi filozofi: Socrate, Sofocle şi Euripide.

Lupta pentru hegemonie între Atena democratică şi Sparta regimului aristocratic dezlănţuie Războiul Peloponesian (431-404 î.Hr.) care antrenează o mare parte a lumii greceşti şi care se termină prin înfrângerea Atenei şi recunoaşterea temporară a autorităţii Spartei. După Secolul lui Pericle, lumea greacă intră în declin.
Folosindu-se de rivalitatea dintre cele două cetăţi, regele Macedoniei, Filip al II-lea îi va învinge pe greci în bătălia de la Cheroneea (338 î.Hr.), după care va uni cetăţile greceşti în Liga de la Corint. Fiul său, Alexandru Macedon, cel mai strălucit cuceritor al lumii antice plecat din semibarbara Macedonie avea să construiască cel mai mare imperiu. El poposea neînvins în India septentrională după ce, în drum, cucerise cel mai bogat şi vast imperiu, cel Persan. Din amestecul elementului grec cu cel oriental a luat naştere, în următoarea epocă, civilizaţia elenistică.

După 50 de ani de lupte de la moartea lui Alexandru, Imperiul se dezmembra: Antigonos prelua conducerea Macedoniei (care includea şi lumea greacă) întemeind dinastia Antigonizilor; Seleucos stăpânea Asia Mică înfiinţând dinastia Seleucizilor; Ptolemeu lua Egiptul întemeind dinastia Ptolemeilor ş.a.. Regatul Macedoniei dispărea ca stat în anul 168 î.Hr.. După anul 146 î.Hr., toate aceste state greceşti au fost transformate în provincii romane. Perioada elenistică va lua sfârşit odată cu cucerirea romană, dar arta, credinţele şi obiceiurile acestei civilizaţii vor dăinui.

---

Tag-uri: istorie, civilizatie, antichitate

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 06 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---