Sub stapanirea regilor etrusci micul oras italian, Roma, s-a dezvoltat incepand din anul 600 i.Hr., devenind un infloritor oras-stat care domina asupra intregului teritoriu cunoscut sub denumirea de Latium. In urma revoltei patricienilor, adica a familiilor nobiliare, care a avut loc in anul 510 i.Hr., regele a fost detronat si s-a instaurat regimul republican. Puterea a fost preluata de senat, ai carui membri erau alesi din randul nobililor. Numai in situatii de urgenta era permis ca la putere sa vina un "dictator" care era investit cu putere absoluta timp de sase luni. In mod normal, statul era condus de doi consuli, alesi din randul senatorilor.
In decursul secolelor care au urmat, drepturile senatorilor si consulilor au fost limitate ca urmare a revoltelor plebei
lor. Din randul poporului erau alesi tribuni care aveau drept de veto in senat. Jurisprudenta era consemnata in scris si, incepand din anul 367 i.Hr., oamenii proveniti din randul plebeilor puteau fi alesi chiar si in functia de consul. In acelasi timp, influenta Romei s-a extins asupra intregii Italii. Prin descompunerea regatului etrusc a fost, insa, posibila si navalirea galilor din nord, prin anul 387 i.Hr., care au atacat Roma si au incendiat-o. Dupa retragerea galilor, orasul a fost reconstruit si imprejmuit cu un zid. Fragmente din acest zid mai exista si astazi. Roma s-a refacut rapid, dar au izbucnit noi lupte pentru obtinerea suprematiei pe teritoriul Italiei. Orasele din sud, locuite de colonisti greci, si-au aparat independenta apeland chiar la ajutorul aliatilor lor, dar in anul 270 i.Hr. chiar si cel mai sudic oras grecesc de pe teritoriul Italiei s-a aliat cu Roma. Cu orasele cucerite s-a incheiat o intelegere prin care acestea se obligau sa sprijine Roma in cazul unui razboi, in schimb drepturile cetatenilor din orasele respective nefiind afectate de aceasta schimbare. In orasele cucerite au fost adusi colonisti romani si au fost construite drumuri. Astfel, modul de viata si cultura romana s-au raspandit foarte rapid in intreaga Italie.
Punerea in practica a noilor descoperiri tehnice
Datorita razboaielor purtate cu Cartagina, care era la vremea aceea cea mai mare putere maritima din vestul Marii Mediterane, romanii sau vazut nevoiti sa construiasca ei insisi nave. Constructorii de nave din Roma si-au ales ca model o pentera cartagineza, dar primele 120 de vase ale flotei romane erau, din punct de vedere al manevrabilitatii, net inferioare celor de care dispunea dusmanul. Cu toate acestea, romanii, care preferau confruntarea terestra, au pus la punct o noua tehnica de lupta: in momentul in care o nava dusmana se apropia orientandu-si una dintre laturi spre tarm romanii aruncau pontoane din lemn protejate cu ghimpi din fier si soldatii pedestri atacau astfel puntea vasului dusman! Folosindu-se de aceasta tehnica, romanii au obtinut primele victorii asupra cartaginezilor si mai apoi Cartagina a fost chiar atacata de catre romani. Astfel, romanii au demonstrat - ca si in numeroase alte situatii - talentul deosebit de a aplica cunostintele de tehnica si de stiinta. Tehnicile si inventiile popoarelor cu care au intrat in contact au fost preluate si dezvoltate de catre romani. Spre deosebire de greci, pentru romani era acceptabi orice mijloc tehnic, daca acesta i-ar fi ajutat sa rezolve o anumita problema.
Pragmatismul care le lipsea grecilor a fost transformat de catre romani in doctrina de prima importanta. Asa se explica faptul ca pe romani nu-i oprea aproape nimic in drumul lor, si legiunile romane treceau prin mlastini, pe care apoi le asanau sistematic, construind drumuri lungi si largi, precum si tuneluri, transportul si comertul putandu-se efectua astfel mai rapid. In scopul traversarii fluviilor si raurilor au fost construite poduri si pontoane.
Cand Arhimede (287-212 i.Hr.) a formulat pentru prima data legile parghiilor si a schitat primele sisteme de scripeti, romanii si nu grecii au fost cei care s-au folosit de aceste descoperiri. Romanii au construit macarale mari, care aveau si un anumit coeficient de mobilitate.
Prin anexarea Greciei la Imperiul Roman, in jurul anului 150 i.Hr., cultura elena a patruns si in lumea romana. Dupa batalia de la Pydna (168 i.Hr.), mii de nobili si invatati greci au fost luati ostatici si adusi la Roma. Cunostintele si limba acestora aveau sa fie curand foarte apreciate. Romanii bogati invatau limba greaca si isi trimiteau baietii la studii in Grecia. Astfel, modul de viata destul de modest al romanilor s-a modificat. Casele aveau sa devina mai luxoase si vestimentatia femeilor mai eleganta.
Sfarsitul Republicii
Imperiul Roman se extindea, dar existau din ce in ce mai multe probleme pe plan intern. Datorita existentei unui numar foarte mare de sclavi proveniti din teritoriile cucerite, somajul a crescut rapid in Roma. Pentru a le oferi satisfactie acestor cetateni saraciti, asa-numitii proletari, li se asigura foarte des panem et circenses, adica "paine si circ". Datorita recoltelor bogate din Africa de Nord populatia saraca putea fi hranita. De asemenea, din regiunile indepartate ale imperiului erau adusi gladiatori si animale salbatice care serveau, in circuri, la destinderea maselor.
Persoanele care candidau la functia de consul puteau castiga bunavointa maselor si, implicit voturi in plus, organizand asemenea spectacole. Aceasta metoda de distragere a atentiei maselor de la problemele de politica interna existente in imperiu nu a dat roade mult timp. Au izbucnit o serie de razboaie civile si, dupa anul 100 i.Hr., au fost facute modificari ce ar fi trebuit sa aiba loc cu mult timp in urma.
Cetatenii tinuturilor aliate cu Roma au dobandit, in sfarsit, cetatenie romana, iar proletarii care nu aveau niciun fel de proprietate puteau sa intre in armata. Datorita acestui fapt, cu timpul a aparut militarul de cariera, care ii era credincios comandantului sau si nu se simtea legat de un anume loc, de o anume proprietate.
Odata cu venirea la putere a lui Caius Iulius Caesar s-a trecut la transformarea Republicii Romane in Imperiu. Numai prin aceasta transformare parea ca mai pot fi rezolvate multiplele probleme existente pe plan intern. Uciderea lui Caesar de catre cativa membri ai senatului, care isi doreau intoarcerea la forma de guvernamant republicana, a avut exact efectul contrar: uriasa armata, tot mai independenta, precum si masele s-au pronuntat impotriva senatului, pentru monarhie.
Imperiul Roman
Octavian (63 i.Hr-14 d.Hr.) a detinut puterea in ultimii ani inaintea erei noastre, respectiv la inceputul erei noastre. El a primit titlul de augustus = "sfant", "venerat". Sub conducerea lui imperiul a cunoscut o noua inflorire si s-a instaurat din nou pacea. Colonizand provinciile cucerite cu familii romane, el a reusit sa raspandeasca traditiile romane chiar si in cele mai departate colturi ale imperiului. Datorita stabilitatii politice pe plan intern, s-au dezvoltat comertul si cultura. In intregul imperiu se putea circula in siguranta pe strazile largi, impresionante, iar in provincii situatia era infloritoare, obtinandu-se sume tot mai mari din impozite.
Augustus a profitat de faptul ca in imperiu domnea pacea si a trecut la infrumusetarea Romei. Cladirile vechi, construite din lemn si din caramida au fost demolate, iar in locul lor au fost inaltate edificii impunatoare din marmura.
In deceniile si in secolele care au urmat dupa moartea lui Augustus, Roma s-a confruntat cu noi si noi probleme. Germanii de la est de Rin se opuneau armatelor romane, iar crestinismul, din ce in ce mai raspandit, aducea cu sine tensiuni interne.
Imparati-militari s-au succedat cu repeziciune la carma imperiului, dominand cu mana de fier. Nu trebuie neglijat nici faptul ca prin defrisari si seceta, regiuni intinse ale imperiului si-au pierdut fertilitatea, iar sumele obtinute din impozite s-au redus drastic. Imperiul se confrunta acum cu inflatia. Imparatii care s-au succedat la conducerea Romei au luat diverse masuri pentru a ameliora situatia existenta, dar problemele cau aparut erau legate si de faptul ca Imperiul Roman era foarte vast. Dupa ce imparatul Constantin (274-337) a facut din orasul Bizant, numit in onoarea sa Constantinopol, centrul Imperiului Roman, in jurul anului 400 a inceput divizarea puternicului imperiu, astfel ca, in cele din urma acesta era sortit destramarii.
Republica