Eseu structurat cu următoarele cerinţe:

2. Tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un text poetic studiat din opera lui Nichita Stanescu. (96)
Poezia „în dulcele stil clasic", apărută în volumul cu acelaşi titlu din 1970, conţine tema, des uzitată, a trecerii timpului, amintind, în oarecare măsură, prin tonalitatea baladescă, de lirica trubadurilor francezi din Evul Mediu, ca Jehan Bodel, Guy de Coucy, Thibaut de Champagne (1201-1253), Richard Inimă de Leu, Gâce Brule („Aube"), sau de creaţiile de altădată ale poetului Charles d'Orleans (1394-1465). Nota de amărăciune a lui Nichita Stanescu, în acelaşi ton cu a lui Charles d'Orleans, care spunea că „soarta nu i-a prea surâs", denotă o criză subtilă în plan erotic, manifestată prin contemplaţie şi candoare, prin transfer în registru liric al unei stări afective profunde. Poezia galantă este reluată aici, dar cu un alt sens: geneza, implicit sentimentală, se repetă, dar stă sub semnul efemerului, este trecătoare.

Galateea, femeia din mitologia greacă, născută dintr-o statuie cioplită de Pygmalion şi însufleţită de zeiţa Afrodita, izvorâtă aici din sufletul genuin al poetului/se îndepărtează cu paşi repezi: „Dintr-un bolovan coboară/ pasul tău de domnişoară". Mitul pietrei îl apropie oarecum pe Nichita Stanescu de observaţiile criticului literar francez Roger Caillois, care considera că tot ceea ce este în aparenţă mort, fix în natură, se poate trezi prin spiritul zeilor mărunţi sau al magilor, întrucât elementele naturii, lemn, piatră, pământ, noroi, pot lua formă şi viaţă, conduse de „duhuri inferioare", cu o durată mai mică sau mai mare de existenţă.

Atitudinea poetului faţă de fiinţa feminină este insolită, contemplativă, mai curând de uimire la apariţia ei, ca în mitul Galateei: „Dintr-un bolovan coboară/ pasul tău de domnişoară", atmosfera poetică producându-se parcă de la sine. Geneza are loc, la fel ca la sculptorul grec, dintr-un bolovan, simbol evocator pentru încremenire, durabilitate, arhaitate, metaforă definitorie pentru o echivalenţă aproape imposibilă între o fiinţă umană şi regnul mineral. Transferul de valori are loc la nivelul substanţei poetice, însăşi fiinţa feminină părând oarecum împietrită, într-o imagine deformată, inaptă parcă pentru relaţii sentimentale. Mai mult, rolul poetului este static, lumea însăşi părând împietrită pentru el, rămas sirlgurul element vital în acest regn mineralizat. Semizeul, cum se autodefineşte mai târziu Nichita Stanescu, poate să aştepte, având durată eternă şi o tinereţe intangibilă, de unde şi imobilitatea eului liric şi asumarea rolului său de spectator pasiv. Metamorfoza materiei imobile în forme fluide indică încercarea genetică de a repune în mişcare ceea ce este mort în aparenţă, în credinţa~că totul poate fi readus la viaţă, într-o resurecţie vitalistă a materiei.

Viziunea poetică, statică la început, devine meditaţie asupra trecerii timpului: „Dintr-o frunză verde, pală/ pasul tău de domnişoară.". Epitetul dublu „frunză verde,, pală", un oximoron, pune în evidenţă trăsături contrastante, frunza fiind un simbol al trecerii timpului, prin fanare inevitabilă, prin accelerarea fluxului temporal. Se poate vorbi de o viziune panteistă asupra apariţiei „domnişoarei", ea putând preexista, în stadiu de increat, în toate elementele naturii, chiar într-o „frunză verde, pală", care conţine sevele vieţii, dar este şi un simbol al morţii, prin temporalitatea ei efemeră. Această modificare semnifică trecerea, efemeritatea dragostei, schimbătoare la fel cum o frunză îşi modifică culoarea. Idila subtilă identificabilă în versuri declanşează o stare de melancolie, generată de profilarea trecerii în orizonturi incerte, ca o corabie ce navighează pe întinderile de apă, cu luminile aprinse: „Dintr-o înserare-n seară/ pasul tău de domnişoară.". Înserarea se asociază cu misterul creaţiei, într-o notă de romantism tardiv, sfera uranică,întunecată, deschizând spaţiile idealităţii.

Versurile se structurează într-o diagramă a frecvenţelor greu accesibile, iar preferinţa poetului se îndreaptă spre obiecte sau elemente cu o sonoritate aparte. Impresia de zgomot de fond este redată şi prin alternanţa consoanelor surde cu cele sonore: „Dintr-o înserare-n seară/ pasul tău de domnişoară./ Dintr-o pasăre amară/ pasul tău de domnişoară.". Naşterea unei fiinţe umane din piatră implică şi o schimbare a frecvenţelor armonice ale universului, traduse tocmai în această muzicalita'te lentă, infinită, generatoare de melancolie.

Timpul se concentrează asupra acestei clipe din noapte, când pasul de domnişoară a fost zărit o dată, într-o reflectare incertă, încercându-se, prin repetiţie, prelungirea lui în veşnicie: „0 secundă, o secundă/ eu l-am fost zărit în undă". „Domnişoara" însăşi rămâne un mister, inundând spaţiul prin mersul său, legănător şi efemer, supus clipei trecătoare, extrasă parcă din versurile eminesciene, din nesfârşita tristeţe a poetului, care, deşi înzestrat cu puteri de semizeu, nu poate opri trecerea timpului: „Mai rămâi cu mersul tău/ parcă pe timpanul meu/ blestemat şi semizeu". Poetul-semizeu trece prin timp neschimbat, dar nu-l poate modifica, de aceea şi domnişoara devine fragilă, nerecuperabilă din fluxul temporal, imaginea ei rămânând numai în amintire, încercarea poetului, „blestemat şi semizeu", de a stăpâni clipa, de a învinge temporalitatea umană este sortită eşecului: pasul femeii se pierde în timpul profan şi de aici derivă tonalitatea gravă a trecerii ireparabile a timpului: „Mai rămâi cu mersul tău/ parcă pe timpanul meu/ blestemat şi semizeu/ căci îmi este foarte rău.". Numai poetul rămâne în ipostaza de semizeu, neclintit în eterna trecere: „Stau întins şi lung şi zic,/ Domnişoară, mai nimic [...]// Pasul trece eu rămân.".

După ce epifania a avut loc, iar timpul şi-a lăsat pecetea melancolică asupra ei, singura alternativă a zeului este odihna, poetul încercând să elimine tirania ireversibilă a timpului: „Mai rămâi cu mersul tău/ parcă pe timpanul meu". „Persistenţa memoriei", rămasă pe timpanul „blestemat", de „semizeu", al poetului, este singura cale de fixare în eternitate a unei trecătoare poveşti de dragoste.

---

Tag-uri: literatura

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---