Imperiul Roman de Răsărit s-a dovedit a fi mult mai stabil de-a lungul timpului decât Imperiul Roman de Apus, dar din cauza năvălirilor arabe, care au avut loc la finele sec. al Xl-lea, acesta a pierdut din ce în ce mai multe teritorii, fiind ameninţat dinspre est.

In anul 1085, împăratul Bizanţului îi cere ajutorul Papei, deoarece Ierusalimul căzuse în mâinile musulmanilor şi nu mai putea face faţa presiunii exercitate de către turci.

In 1095, c al II-lea iniţiază o cruciadă, pentru a veni în ajutorul Bisericii Creştine Răsăritene şi pentru a elibera Ierusalimul din mâinile păgânilor. Prin această iniţiativă, Papa nutrea speranţa de a putea uni Biserica Răsăriteană cu Biserica Ap useană, deoarece scindarea Bisericii Creştine se produsese în anul 1054.

Celor care participau la cruciadă li se făgăduise iertarea tuturor păcatelor, dar cruciaţii erau, bineînţeles, atraşi şi de bogăţiile Răsăritului. În anul 1097, primii cruciaţi pornesc din Constantinopol. Deja după primele victorii obţinute iau naştere conflicte ce atrag după sine scindarea armatei. Diverşii conducători de oşti fac o serie de cuceriri în nume propriu şi, printre altele, pun bazele principatului Antiohia şi comitatului Tripoli.

In 1099, Ierusalimul a fost cucerit. Invingătorii au comis adevărate masacre în rândul populaţiei evreieşti şi musulmane. Godefroi de Boullion, duce al Lorenei Inferioare, a fost numit „Apărător al Sfântului Mormânt”. A luat naştere regatul Ierusalimului, regat care avea rolul de a asigura dominaţia creştinilor asupra Ţinutului Sfânt.

Datorită faptului că cea de-a doua cruciadă a eşuat, armatele musulmane au preluat din nou controlul în anul 1187, iar regatul Ierusalimului a căzut din nou în mâinile musulmanilor. La cea de-a treia cruciadă au participat cei mai importanţi monarhi europeni ai momentului: împăratul Frederic I Barbarossa, regele Franţei, Filip al II-lea August şi regele englez, Richard I „Inimă de Leu”.

In 1190, Frederic I a murit înecat în râul Saleph, pe coasta sudică a Asiei Mici, în timp ce se scălda. Acest eveniment ne-fericit a descurajat armatele aflate sub comanda sa. Cea mai mare parte a acestora s-au întors în Germania şi numai câţiva cruciaţi s-au îndreptat spre Ţara Sfântă.

Filip şi Richard se îndreaptă spre Sfântul Pământ şi au cucerit împreună Akkon-ul în anul 1191. Apoi s-a iscat un conflict între cei doi monarhi şi Filip s-a întors în Franţa. Cruciada a luat sfârşit fără niciun rezultat. Richard a obţinut un armistiţiu de la Saladin şi permisiunea de a face pelerinaje la Ierusalim.

Oraşul în sine a fost controlat în continuare de musulmani. Şi în secolele ce au urmat s-au mai organizat cruciade, dar acestea nu au modificat cu nimic situaţia. Ierusalimul a rămas un oraş arab. Confruntarea cu Islamul a adus după sine nenumărate victime în ambele tabere, dar, odată cu cruciadele în Europa au pătruns o serie de elemente ale ştiinţei lumii arabe.

A înflorit comerţul cu Orientul, fapt care a implicat dezvoltarea economică, în special în folosul oraşelor din nordul Italiei, cum ar fi, de exemplu, Veneţia şi Genova, unde principala activitate era comerţul.

Constantinopolul, ultimul bastion al Imperiului Bizantin, foarte puternic pe vremuri, a căzut în mâinile turcilor în anul 1453. Prin aceasta s-a pus capăt lungii tradiţii legate de Imperiul Roman de Răsărit.

---

Tag-uri: imperiu, imperiul roman, papa urban

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 06 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---