Imperiul Franc Răsăritean a ajuns, sub conducerea regelui Henric I şi a fiului sau Otto I, cea mai mare putere europeană. La îndemnul Bisericii au fost puse bazele unor misiuni la est de Elba. Otto a fost încoronat de către Papă ca împărat.

Sfanţul Imperiu Romano- German era o federaţie din care făceau parte ducate germane, nordul Italiei şi anumite părţi ale Burgundiei.

Rolul regilor şi împăraţilor germani a fost într-o măsură din ce în ce mai mare acela de a menţine această uniune din punct de vedere organizatoric şi de a menţine sub acelaşi sceptru politicul şi religiosul, în cadrul Concordatului desfăşurat în 1122 la Worms, împăratul Henric I a renunţat la dreptul de a numi episcop şi abaţi, dar caracterul creştin al imperiului s-a menţinut.

Frederic I Barbarossa a fost primul care a folosit termenul de „Sfanţ imperiu”. El a eşuat în încercările sale de a aduce la viaţă fostul Imperiu Roman, deoarece oraşele-state din nordul Italiei s-au opus acestei iniţiative.

După moartea lui Frederic al II-lea în anul 1250, titlul de împărat a devenit pur onorific, nefiind legat de putere sau de influenţă. In timpul lui Carol al V-lea imperiul aproape că ajunsese în vechile sale graniţe, dar Bisericii nu i se mai acorda importanţa de până atunci.

---

Tag-uri: imperiu, regele henric, italia, burgundia

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 06 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---