Hemoroizii

Hemoroizii sunt constituiţi din dilatări ale venelor unei părţi a regiunii ano-rectale (plexul hemoroidal), adesea complicaţi de inflamaţii, tromboză şi sângerare. Această regiune este localizată în vecinătatea zonei de trecere dintre piele şi mucoasa anală.

Apar, de obicei, la vârste între 30 şi 60 de ani şi mai adesea la bărbaţi. Printre cauzele apariţiei hemoroizilor menţionăm obezitatea, la femei sarcina, eforturile prelungite la defecare, tumorile abdominale, anumite boli de ficat care determină o presiune crescută în vena portă.

În funcţie de localizare deosebim hemoroizi interni şi externi.

Hemoroizii externi apar ca mase rotunde purpurii acoperite cu piele, al căr or volum creşte în momentul scaunului. în afara apariţiei trombozelor, au consistenţă moale şi nu sunt dureroşi; pot să dea o senzaţie de astupare a. anusului. Uneori, sub acţiunea unor tensiuni locale (efort în timpul scaunului, mai rar tuse, strănut sau afecţiuni de altă natură) cresc brusc în volum şi se obstruează cu trombus.

Aceşti hemoroizi trombozaţi se pot rupe, provocând sângerări profunde. Scaunul este dureros» Starea descrisă poate dura circa 5 zile, după care începe absorbţia cheagului şi reducerea inflamării.

Hemoroizii externi - Se pot remite spontan, lăsând doar pete de ţesut hipertrofiat asimptomatic. Uneori pot să dea senzaţii de mâncărime.

Hemoroizii interni sunt de obicei multipli, purpurii, de formă neregulată, acoperiţi* de o membrană mucoasă subţire. Sub acţiunea unor mici răniri (de exemplu în timpul scaunului) se pot ulcera superficial sau sângerează.

Sângerarea este dealtfel simptomul principal, asociat uneori cu senzaţia unei evacuări incomplete a scaunului (hemoroizi mari). De asemenea poate să apară un prolaps reductibil (după scaun); la hemoroizii mai mari sau în faze de acutizare, prolapsul poate fi ireductibil şi adesea însoţit de dureri, tromboză şi chiar strangulare. Printre complicaţiile curente menţionăm eliminarea de mucozităţi în scaun şi prurit (mâncărimi).

Tratamentul.

Hemoroizii mici, necomplicaţi, care nu sângerează deloc sau rar nu necesită tratament deosebit, în afara unor măsuri generale simple, care urmăresc evitarea constipaţiei, reducerea timpului de defecaţie la minimum şi numai când apare efectiv senzaţia de scaun, spălarea regiunii anale după scaun sau tamponarea ei şi nu ştergerea apăsată cu hârtia igienică. Administrarea de ulei mineral (de parafină) este uneori utilă pentru a evita efortul, durerea şi eventualele răniri locale, în cazul unui scaun dur.

În plus trebuie analizaţi şi controlaţi factorii care pot declanşa crizele hemoroidale, ca obezitatea, tuşea cronică, anumite boli de ficat (ciroză).

Hemoroizii interni apăruţi în timpul sarcinii se remit de obicei spontan, după naştere.

Trombozele hemoroidale dureroase pot fi tratate prin aplicare externă de căldură sau analgezice. Durerea dată de tromboza hemoroizilor externi cedează după 3—5 zile, iar inflamaţia cedează după 3—4 săptămâni. In cazul când durerea nu poate fi suportată, medicul poate recomanda incizarea şi eliminarea cheagului.

Hemoroizii interni dureroşi care ies prin orificiul anal, pot fi reduşi digital (în absenţa edemelor sau strangulaţiei).

Sângerarea acută se termină de obicei spontan; în caz contrar se pot aplica comprese locale cu epinefrină in soluţie de 1/1 000 sau site tratamente locale antihemoragice.

Tratamentul chirurgical nu este în general necesar, cu excepţia unor condiţii extreme ca anemie produsă de sângerări excesive, dureri insuportabile, dimensiuni exagerate ale masei hemoroidale cu prolaps, prurit intolerabil. Hemoroizii se pot forma din nou după operaţie.

Un alt tratament din ce în ce mai puţin folosit, este sclerozarea prin injectarea de substanţe care sclerozează pereţii bolnavi ai venelor. Tratamentul este contraindicat pentru hemoroizii interni, dar poate fi eventual aplicat la unii hemoroizi externi, simpli, fără prolaps, ulcerări sau strangulări.
Fisura anală
O ulceraţie lineară în ţesutul epitelial al începutului canalului anal, de cele mai multe ori fisura se formează datorită unor traumatisme provocate de trecerea unor scaune dure. Poate totuşi să apară ca urmare a unei intervenţii chirurgicale, a unei proctite, sau tuberculozei şi cancerului anal.

Aproximativ radială, fisura ajunge până în apropierea sfincterului intern. La capătul ei poate să apară aşa — numitul „hemoroid sentinelă". Multe fisuri sunt superficiale şi se vindecă rapid, dar unele devin cronice.

Fisura anală determină un spasm marcat al sfincterului anal, ceea ce face să fie foarte dureroase, mai ales în timpul scaunului şi după acesta.

Tratamentul.

Fisurile anale pot fi vindecate în 2—3 săptămâni prin măsuri conservatoare ca dietă specială (reducerea reziduurilor), medicamente care înmoaie scaunul, unguente anestezice. Deoarece durerile sunt provocate de spasmul sfincterului anal, băile de şezut după scaun pot fi folositoare.

În cazuri acute speciale se poate recurge la un tratament chirurgical minim: dilatarea sfincterului anal sub anestezice, mai rar exciziunea fisurii sau sfincterotomie cu excizarea polipului sentinelă.

Sursa Imaginii - reeschoolclipart.com

---

Tag-uri: rect, alimentatie, sedentarism

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---