Terapeutica prin acupunctura sau presopunctură are drept scop reglarea activităţii funcţionale a substanţelor fundamentale (Qi — energia vitală şi a sîngelui) în meridiane, avînd în vedere patologia unui anumit meridian sau a unui anumit organ, prin determinarea unuia sau mai multor puncte de acupunctura ce urmează să fie supuse tratamentului cu ajutorul acelor în acupunctura, sau al masajului făcut cu vârful degetelor de presopunctură.

Stările patologice care beneficiază In mod deosebit de tratamentul acestor metode sunt tulburările funcţionale şi în mod deosebit algiile de diferite origini. Ele pot fi utilizate uneori ca o completare a diverselor metode terapeutice, alteori ca tratament singular, mai ales î n cazul unor afecţiuni acute, fie în anumite cazuri ca un tratament de moment pentru calmarea unor algii ca în lumbago, torticolis, criză migrenoasă, insomnie şi altele. Astăzi, când se duce o luptă susţinută împotriva polipragmaziei, acupunctura şi presopunctura încep să câştige un rol din ce în ce mai însemnat în terapeutică.

Acupunctura şi presopunctură sunt metode simple şi eficace în tratamentul unor afecţiuni, ghidându-se după un vechi precept hippocratic „primum non nocere" (mai întâi de toate a nu vătăma).

Despre acupunctura s-a relatat pe larg în capitolele anterioare. Se va arăta pe scurt în ce constă tehnica presopuncturii.

Presopunctura este cel mai simplu mijloc de a trata o boală, folosind masajul prin cea mai simplă manevră a sa, presiunea. Se aseamănă până la contopire cu acupunctura, cu singura deosebire că una foloseşte acele, iar cealaltă vârful degetului, motiv pentru care presopunctura mai este denumită în mod cu totul impropriu „acupunctura fără ac". Spre deosebire de acupunctura, mai are marele avantaj că poate fi folosită şi ca autotratament.

Putem afirma în prezent că nu există disciplină medicală care să nu beneficieze de masaj. Un astfel de masaj, cunoscut şi sub numele de „masaj clasic" este folosit în scopuri medicale, ca şi In scopuri igienice de omul sănătos şi în special de sportivi.

Practicat şi sub forma unui automasaj, are ca efect alungarea oboselii şi menţinerea supleţii întregului corp, dar este folosit şi în scopuri estetice pentru combaterea ridurilor, obezităţii şi celulitei. Mai recent se practică şi un „masaj reflex", constând In masarea unor zone limitate de la piele, în scopul ameliorării unei suferinţe aflată la distanţă de locul cu pricina. Foarte răspândit, dar mult mai puţin eficace este şi masajul mecanic, făcut cu ajutorul unor aparate de percuţie, pneumatice, vibratorii etc. în Occident se mai practică paralel şi masajul clasic şi micromdsajul chinezesc, alături de varianta modernă a acestuia presopunctură Shiatsu, precum şi masaje tradiţionale autohtone.

Tehnicile masajelor punctelor şi ulterior ale meridianelor au fost sistematizate de medicul Tchrenn Quenn Tehong (secolul XIII e.n.). Autorul recomandă între altele şi folosirea unghiei cu ajutorul căreia se va masa energic locul, pâna la amorţire. Masorii foloseau manevre cu efect sedativ şi altele cu efect stimulator.

In ceea ce priveşte tehnica presopuncturii, ca şi în acupunctura, se va localiza sau repera punctul sau punctele de pe meridian, după care va urma masarea acestuia sau acestora. Operaţia se va face cu vârful degetului sau cu unghia. In funcţie de indicaţie, un punct poate fi masat prin manevră de dispersie (în cazul suferinţelor provocate de un exces de energie) sau de tonifiere (pentru bolile datorate lipsei de energie). Pentru orice suferinţă vor fi masate ambele puncte situate pe cele două braţe ale meridianului corespunzător pereche.

Durata unei şedinţe de presopunctură este în medie de 5—10 minute, dar ea nu se aplică bolnavilor de inimă sau psihici gravi, subiecţilor prea slăbiţi sau obosiţi, celor aflaţi în stare de ebrietate sau celor care au urmat în trecutul foarte apropiat tratamente cu raze X sau au fost supuşi unor tratamente cu cortizon, tranchilizante sau hipnotice, contraindicaţii de altfel valabile şi în cazul tratamentului prin acupunctura. Conform unor analize statistice, printre care şi cea a cunoscutului profesionist american Pedro Chan, presopunctură poate da rezultate pozitive în 75% din cazurile de migrene, insomnii, dureri reumatice şi tulburări psihice minore şi în 65% din tulburările aparatului genital şi digestiv.

Pentru ca metoda să fie cât mai eficientă, în aceeaşi şedinţă se va masa punctul „clasic" de acupunctura şi unul din punctele situate pe talpă sau pe mână. In felul acesta rezultatele vor fi mult mai bune, întocmai ca macro-punctura (acupunctura clasică chineză) şi microacupunctura practicate simultan. In cele ce urmează vom arăta succint câteva din afecţiunile de bază care beneficiază în mod cert, conform cercetărilor efectuate pâna în prezent, de efectul terapeutic al presopuncturii sau acupuncturii.

Astfel, Soulie de Morant recomandă pentru astmul bronşic, eczeme, edeme de natură alergică, stimularea anumitor puncte de pe meridianul ficatului. In lipsa unui medic acupunctor se vor masa punctele F3, F8 şi V13. Angina pectorală beneficiază şi ea de tratamentul acupuncturii sau preso-punctural. Pentru medicul tradiţionalist durerile anginoase sunt datorate surplusului de energie din meridianul care controlează circulaţia sângelui şi automatismul inimii. îndepărtarea acestui exces energetic va ameliora durerile, folosindu-se în presopunctură punctele VS6 şi V15.

Chinezii antici denumeau astmul bronşic „boala gurii deschise şi a umerilor ridicaţi", descriere sumară a poziţiei adoptată de bolnavi in timpul crizei.

Din punctul de vedere al medicinii tradiţionale acesta este de două tipuri: prin exces de energie la plămâni caracterizat prin accese violente de sufocare şi prin vid de energie la plămâni, caracterizat prin respiraţie greoaie permanentă, pe fondul căreia se vor instala crizele.

Milenara acupunctura repurtează deosebite succese şi în cazul acestei boli, dacă nu prin vindecări definitive, cel puţin prin rărirea crizelor şi atenuarea intensităţii lor. Pentru cei care nu pot beneficia de serviciile unui medic acupunctor se poate folosi cu succes presopunctura punctelor P7, P5, VIO, PI sau VC13.

Şi în cazul unor tulburări digestive acupunctura şi presopunctura îşi găsesc eficacitatea. Astfel, în cazul balonărilor, considerate de medicina tradiţională drept energii nocive, care stagnează în intestine, dispersarea energiilor aduce cu sine ameliorarea acestor suferinţe, folosindu-se în special punctul VC10. în cazul constipaţiei, datorită unui exces de energie fie Yang fie Yin, se vor folosi punctele S27 şi IG4.

Pentru tratarea diareei este folosit cu succes un punct special SP4, situat pe meridianul splină-pancreas al cărui vid energetic este cauza diareei. Crâmpeie beneficiază şi de presopunctura pe lângă masajul clasic de acupunctura, recomandându-se patru puncte: VS4 — dispersie, P5 — dispersie, V57 — dispersie şi VB35 tonifiere.

Nici unul din numeroasele remedii folosite pâna acum, de la cele mai empirice pâna la cele mai sofisticate, nu au reuşit să rezolve definitiv problema diareei. Se recunoaşte de altfel că „marea durere a terapiei durerii este însăşi terapia durerii". Pâna la o anumită limită, organismul se apără împotriva ei cu ajutorul a două substanţe fabricate de creier numite enkefaline şi endorfine. Neurofiziologii au adus mari servicii acupuncturii, descoperindu-i mecanismul antidureros pe baze ştiinţifice moderne.

Pomeranz a observat că aceste substanţe se produc în cantitate crescută şi cu ocazia stimulării prin acupunctura a unor puncte speciale de pe suprafaţa pielii. Pentru descoperirea endorfinelor în laboratoarele SÂLK (California), Guillemin a primit premiul Nobel pentru medicină în 1977.

Conform fiziopatologiei energetice tradiţionale durerea se datoreşte acumulării şi stagnării în anumite meridiane a energiilor circulante. Acest dezechilibru energetic se datoreşte unor cauze externe (pe primul plan situându-se frigul sau căldura prea mare) şi unora interne (dereglările psihice şi alimentare). Pentru medicul tradiţionalist, durerea poate fi de tip Yang (dureri acute) sau Yin (dureri cronice). Durerile de tip Yang se tratează prin manevre de dispersie, iar cele de tip Yin prin manevre de tonifiere. Acupunctura este un mijloc extrem de eficace împotriva durerii, motiv pentru care a mai fost denumită şi „terapia durerii".

In lipsa unui medic acupunctor, presopunctura este un mijloc deosebit de eficace. Durerile cel mai frecvent întâlnite în practica acupuncturii şi presopuncturii sunt: durerile anale (în cadrul unor fisuri), eczeme, prolaps rectal, hemoroizi sau constipaţie, cazuri în care sunt folosite cu succes punctele: VG1; cefaleea, caz în care folosim punctele 1G4, V3, VG23; dureri de cot (VS3), durerile de dinţi (S3, IG4), durerile de genunchi (S35), durerile de mâini (TF4), durerile musculare (VB34), durerile de ochi (VI, V2), durerile labei piciorului (VB42), durerile sânilor (VB41) etc.

In cazul edemelor, medicina tradiţională consideră că acestea sunt consecinţa unui exces de energie la meridianul rinichiului, tratamentul cel ai indicat fiind stimularea unui punct de pe meridianul acestui organ şi anume R7 — dispersie. Enurezisul, rezultat al perturbărilor energetice din meridianul rinichiului şi vezicii urinare este tratat cu succes prin două metode terapeutice tradiţionale. In lipsa medicului acupuncturist, masajul punctelor R3 şi V62 va fi de un real folos.

Frigiditatea, ca produs al unui vid energetic în meridianele corespunzătoare regiunii genitale, va fi tratată prin stimularea anumitor puncte care urmăreşte reechilibrarea energiilor din meridianele amintite şi anume VG5 şi R6 — SP6, VC24 — tonifiere. Guturaiul şi gripa sunt considerate boli date de energii perverse cosmice, factorul principal fiind vântul (Fong). Punctele cele mai utilizate sunt IG4, IG20, VB20 — tonifiere.

In lumina fiziopatologiei tradiţionale, hipertensiunea arterială este consecinţa unui exces energetic în anumite meridiane, energia Yin fiind perturbată de „o mânie violentă", iar cea Yang de „o bucurie prea mare". Ea beneficiază de terapiile energetice numai în prima fază, când cifrele tensionale sunt scăzute.

Medicina tradiţională tratează cu succes tulburările de dinamică sexuală prin reechilibrarea energiilor cu ajutorul acupuncturii şi chiar al presopuncturii la nivelul meridianelor splină-pancreas şi „trei focare".

Tulburările somnului se datoresc unui exces de energie Yang, ca urmare a dereglărilor energiei psihice (Shen) şi a unei dereglări energetice la nivelul meridianului veziculei biliare. Punctele cu succes folosite sunt C4 şi C7 — dispersie.

Isteria, determinată de un exces energetic în meridianele inimii şi „vase sex", este tratată prin stimularea unor puncte speciale VS7, C5 şi C4. Cu mare succes este tratat lumbago, în special utilizându-se punctele VB34, VG6, VG3 — dispersie. 1F5 este cota cu punct higrometric antireumatismal.

Medicina tradiţională consideră că nevralgia sciatică este provocată de energii perverse (vânt, frig, umezeală) care pătrund în muşchi. Pentru combaterea durerilor, se recomandă reechilibrarea energiilor perturbate cu ajutorul acupuncturii, auriculoterapiei şi presopuncturii, ca şi în cazul nevralgiei de trigemen.

Altă boală indusă de energia perversă este sinuzita, tratată cu succes prin stimularea punctelor IG20, VG23.

In concluzie, se constată că metodele antice ale acupuncturii şi presopuncturii îşi găsesc un câmp larg de afirmare în practica medicală, dar succesul lor de bază se afirmă în bolile funcţionale, reumatism şi alergiile de diferite origini.

Microsistemele în acupunctura corespund unor anumite zone reflexogene, interesând atât diagnosticul, cât şi metoda terapeutică. Aceste microsisteme trebuie diferenţiate de acupunctura tradiţională chineză, prin mecanismul lor de acţionare, care nu este niciodată de tip reflex elementar sau metameric, ci prin tehnica lor de aplicare, care face apel mai ales la reprezentarea topică a structurilor anatomice. Unele microsisteme pot fi utilizate singular atât cu titlu diagnostic, cît şi terapeutic, iar altele în asociere cu acupunctura generală.

Reprezentarea viscerelor sau a unor zone ale organismului pe microzone localizate (nas, faţă, limbă etc.) a fost utilizată din cele mai vechi timpuri, în special ca element diagnostic. Practica terapeutică, sistematică a acestor reprezentări a apărut ca metodă separată abia în secolul XX. P. Nogier, părintele auriculoterapiei, se pare că a promovat în mod indirect şi utilizarea terapeutică sistemică a diferitelor zone localizate. Aceste sisteme diferite localizate au fost denumite de Dale „sisteme de microacupunctură".

sursa imaginii alternativemedicinesresources.com/.../

---

Tag-uri: energie, acepuncte, china

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 20 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---