3 martie 1916. La cea mai înaltă instanţă a ţării, sala de şedinţe este pătrunsă de o linişte apăsătoare - atmosfera specifica judecării proceselor de anvergură.
Un ultim şi scurt dialog Intre preşedinte şi acuzată.
-Din cauza dumneavoastră au trebuit să moară mii de bravi soldaţi germani, precizează omul justiţiei.
-Sunt fericită că aud aceasta.
-Aţi continua să faceţi spionaj dacă aţi fi eliberata?
-Se înţelege că da.
Şedinţa este declarată închisă.

Rămasă doar în tovărăşia escortei, Gabriela îşi trecu mina prin părul tuns băieÅ£eÅŸte. O dată, încă o dată... Nu pare nervoasă! Este un gest! La ea, gestul omului à ƒÂ®nfrant în luptă. Introspectiv nu se încumeta să gîndească. Din filele dosarului fiecare rand o acuză. Retrospectiv, da!
Trecutul - dacă la douăzeci de ani poţi avea un trecut năpădit de amintiri - îi vine in faţa ochilor ca nişte file dintr-o carte răsfoită fugar. Se născuse la 20 februarie 1993 în Tournai. Rămasă orfană încă de mică, după o scurtă perioadă petrecută în mănăstire, se stabileşte la o mătuşă, Hélène Legrand, din Bruxelles. înainte de izbucnirea războiului putea fi întalnită ca vanzătoare la diverse mari magazine din metropolă.

începe războiul şi, o dată cu el, legăturile Gabrielei fetit cu Alice Dubois - o spioană rutinată. Din aceste clipe, viitoarea eroină a poporului belgian era văzută prin localuri, vanzînd ziare - pretext de a înregistra convorbirile gradelor superioare ale armatei germane. Nu putea starni bănuieli ; arăta - în pantaloni şi cu părul tăiat - ca un puşti oropsit, dar...
Acest inofensiv vanzător de ziare era în realitate o rveltă fetişcană de douăzeci şi unu de ani, înarmată cu toate cele ce-i trebuie unui spion. Un spion cu dublu rol : ofiţer german şi amantă a aceluiaşi ofiţer. Aşa stand lucrurile, poseda un paşaport - bineînţeles german - pe numele „locotenent Walter Henning", poseda două camere pe Rue du Théâtre nr. 68. Una pentru el, mobilată cu tot ce poate crea un cadru cazon - hărţi, caiete, fotografii ale conducătorilor germani şi, pe birou, poza iubitei (în speţă portretul Gabrielei) ; în cealaltă camera, elegantă şi primitoare, se făcea remarcată fotografia unui tanăr ofiţer german (tot Gabriela). Travestiul era atat de reuşit, încat nu putea starni bănuieli.

O întalnim şi sub alt nume, cel al mâtuşii Hélène. De această identitate este legată una din importantele ei misiuni, împreună cu logodnicul - adevăratul logodnic - cu care, după terminarea operaţiunii, nu se va mai întalni niciodată, trece graniţa olandeză şi intră în serviciul spionajului englez. După un timp de instruire, revine în Belgia pentru a transmite date privind ofensiva ce o pregăteau germanii pe Yser : despre mişcările trupelor, despreI armament...
Apoi, sprijinită de Sylma von Quikellberge, trece în teritoriul ocupat, aduce noi. date, după care, la Bruxelles, intră în legătură cu Miss Cavell - una din marile spioane ale timpului. Cu o nouă misiune, se îndreaptă către Charleroi, şi de aici mai departe, în satul Binche, unde îşi întalneşte o bună prietenă, Berthe. Aceasta îi pune la dispoziţie serviciile sale. Zi de zi, informaţii privind înaintările sau retragerile trupelor germane ajung la centru! şi Gabriela devine unul din oamenii de bază.
Spionul german Ledoy urmăreşte însă, pas cu pasJ activitatea grupului condus de G.P. Ajutată de către Lucien, fratele Bertbei, şi împreună cu doi soldaţi, Gabrielaj îl lichidează.
Totul părea că merge bine. Dar intr-o zi, cu puţin timpi înainte să împlinească 23 de ani, este arestată. Iat-o acurnl în boxă, gînditoare... Este trezită de o voce puternică :"Atenţiune, Curtea!" Toată lumea din sală se ridică. Gabriela îşi reia poziţia demnă, privind pătrunzător pe cel care, ridicandu-se din fotoliu, rosteşte clar : „Condamnată la moarte".

Răspunsul Gabrielei Petit, ca o replică, este răspicat: ..Trăiască Belgia !"
Execuţia însă întarzie. De ce ?I se oferă viaţa în schimbul unor mărturisiri care ar deconspira complicii. Este de neclintit. Nu i se poate Minulge nici cel mai neînsemnat indiciu.

Refuză să se spovedească unui preot german, iar în faţa plutonului do execuţie cere să nu fie legată de stalp si nici la ochi.
1 aprilie 1916. Plumbii zdrobesc pieptul celei ce va fi declarată eroină naţională a Belgiei, pieptul ce va purta „Crucea cavalerilor ordinului Leupold I", aşezată pe giul-Kiu chiar de către regina Belgiei.

---

Tag-uri: spionaj, interese, guvern, contraspionaj

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---