Dintr-o perspectivă particulară, civilizaţia indiană acordă o semnificaţie sacră raporturilor dintre bărbat şi femeie.

Rolurile arhetipale de soţie şi mamă definesc femeia numai prin referinţă la bărbat. Aceste roluri îi conferă autoritate morală şi prestigiu, care o transformă în „Sakti" - adevărată întrupare a zeiţei, aşa cum se precizează în Vede. Iată un text din Codul lui Mânu din care reiese aceasta : „Femeile, al căror destin este să procreeze, posedă suprema excelenţă ; ele sunt demne de a fi adorate, ele sunt lumina casei. în cămin soţiile sunt adevărate zeiţe ale norocului, ele nu se deosebesc prin nimic de acestea.

Numai femeia pe care o ave m în faţa ochilor face posibilă procrearea descendenţilor noştri..." . Un alt text vechi hindus relevă ambiguitatea condiţiei feminine : „Slabă făptură intermediară, tu eşti inexistentă doar atunci cand eşti singură, dar cand eşti cu bărbatul, tu exişti, pentru că participi la substanţa sa". Femeia nu este deci decat un miraj care*nu se concretizează decat în prezenţa bărbatului. E aici o manieră elegantă de a afirma inferioritatea femeii, în afara bărbatului ea neputand avea realitate.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 12 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---