Încadrarea în epoca literară.

Curente şi orientări literare. Receptări critice.

Poezia Evocare aparţine volumului Opere imperfecte, apărut în 1979.
Temele abordate de poet în acest volum sunt prelungiri ale căutărilor sale începute încă din Dreptul la timp, 11 Elegii: drama existenţială, drama cunoaşterii prin cuvânt, viaţa şi moartea ca întâmplări ale hazardului.

Poetul mărturiseşte că „Faptul de a te fi născut este atât de mirabil, încât este mai degrabă asemuitor întâmplării decât legii."

Tema şi semnificaţia titlului. Influenţe.

În Evocare, Nichita Stănescu abordează din perspectivă lirică idei aparţinând estetici i creaţiei. Opera, frumosul, sublimul, creaţia devin obiecte ale esteticii sale.
Creaţia, în sens larg, cuprinde tot ce înseamnă întrupare sub o formă sau alta: univers, oameni, artă, idee, cuvânt. Tot ceea ce se supune lui „a fi " înseamnă devenire.

Elemente de structură şi compoziţie.

Ideea de curgere permanentă a materiei presupune existenţa unui proces perpetuu de naştere a formelor ei. Ca urmare, prin natura lucrurilor, poetul consideră că toate aceste creaţii, opere, sunt „imperfecte".
Nichita consideră poezia o astfel de operă, şi o evocă ca pe fiinţă - „ea".
Actul creaţiei în poezia sa este întotdeauna însoţit de sentimentul iubirii, doar împreună pot naşte frumosul.

Ea, iubirea conceptualizată, devenită idee sau gând, pentru a fi frumoasă, trebuie să capete corporalitate. Percepţia ei ca formă se face prin simţuri - miros, auz, gust: „a piele de copil mirosea spinarea ei", „a strigăt dintr-o limbă moartă", „era sărată ca sarea".

Sentimentele („râzândă" şi „plângândă" ca antinomie vitală a râsu' plânsului) şi senzaţiile radiază frumuseţe, pentru că sunt însăşi viaţa -pământul dintre ape („Ea era frumoasă ca umbra unui gând. / între ape, numai ea era pământ"). Viaţa cuprinde naştere („piele de copii"), nuntă („piatră proaspăt spartă" - dualitatea prin care se reface unul, unitatea primordială) şi moarte („strigăt dintr-o limbă moartă"). Poezia, frumuseţea ei, chiar imperfectă, este umbra ideii, este „respirare", „pământ". Nichita este permanent în căutarea umbrei lucrurilor, ideilor, a formelor lor dinainte de a se materializa.

Născută ca pământul din ape, opera este predestinată să rămână imperfectă, dar tocmai această imperfecţiune este frumuseţea.

Prin originalitatea viziunii şi prin noutatea limbajului poetic, opera lui Nichita Stănescu reprezintă o contribuţie majoră la dezvoltarea liricii româneşti .
Autorul ei se impune ca unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai poeziei europene de la sfârşitul secolului al XX-lea.

---

Tag-uri: poezie

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---