Asadar, drama umana consta in caracterul fragmentar si limitat al cunoasterii si, respectiv, in conditia fapturii umane de „fragment" neinsemnat al Marelui Tot. Feluritele si umilele organe si simturi umane - despartite unele de altele prin „ziduri ale tacerii" - nu pot asigura obsesiva accedere la intelesul lumii ca Totalitate, ca manifestare a Unitatii divine. Din acest motiv, iluzoria inzestrare cu altfel de organe - abstracte - de care nu dispune decat sfera (simbolul perfectiunii si al totalitatii), este, pe fondul unei cumplite senzatii de rarefiere a trupului, cat se poate de legitima: "Trupul meu fara frunze, / trupul cerbos / rarindu-se-n spatiul liber / dupa legile numai de os, / neaparate mi-a lasat / suave organele sferii, / intre vaz si auz, intre gust si miros / i ntinzand ziduri ale tacerii".

Precara si inacceptabila conditie „a omului este exprimata prin marci semantice ale frustrarii, ale bolii si inexistentului" ("mi-a disparut", „mi s-a topit", „ma doare", „sunt bolnav" „nu exista", „eclipsa") si prin „multitudinea vocabulelor utilizate la forma lor negativa": „neauzul", „nevazul", „neinventat" (Stefania Mincu, op. cit.).

Elegia a zecea este rodul prin excelenta al unei stari sufletesti de factura baroca. Aspectul excesiv (teatral) al „plangerii", oscilatia si alternanta starilor - si chiar trairea simultana a contrariilor - se conjuga cu disponibilitatea - de asemenea, strict baroca - a asumarii unor roluri imaginare, adica a convertirii mentale a fictionalului in realitate si a realitatii in fictiune (fictionalizarea nonfictionalului).

Teatralitatea, ca expresie a abundentei emotionale, se subsumeaza unuia dintre principiile de baza ale artei baroce: stralucirea tragica, In esenta ei, nevoia de stralucire are menirea de a anestezia o leziune psihica, un conflict interior, o rana launtrica provocata de constiinta damnarii fiintei omenesti etc. In pofida aparentei, actul compensator al stralucirii baroce - de o maxima evidenta in aceasta "plangere" a lui Nichita Stanescu - nu este declansat de o stare de plenitudine vitala, ci, dimpotriva, de o revolta provocata de asa-numita precaritate a fapturii umane.

---

Tag-uri: referat, poezie, literatura

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 14 December '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---