Multitudinea activităţilor pe care le desfăşurăm şi chiar modul de ajrăi sunt nemijlocit legate de posibilitatea de a comunica. încă înainte de naştere, copilul comunică mamei sale diverse mesaje, răspunde într-un fel sau altul stimulilor exteriori.
Comunicarea este acel proces de transmitere şi schimb de informaţii, de mesaje între oameni.

Formarea personalitatii prin educatie, practicarea unei anume meserii, dar si petrecerea timpului liber sunt conditionate de comunicare. Familiei, prietenilor, colegilor, vecinilor si cunoscutilor nostri le transmitem zilnic mesaje, primind la randul nostru informatii de la ei.
Tipuri de comunicare:
- directă (interlocutorii se pot vedea şi percep imediat reacţiile pe care le provoacă) ;
- indirectă (interlocutorii se află la distanţă, între ei se interpune un mijloc de legătură).
cunoscută intenţia sa cu privire la o anume problemă

Ne putem imagina o situaţie în care vorbim la telefon c un prieten şi abia îl auzim, pentru că televizorul sau radiou emit prea tare, în timp ce, enervat, un membru al familiei ne sugerează prin semne să încheiem mai repede convorbirea pentru a folosi şi el telefonul. Ne întrebăm : cine şi cui comu nică în acest caz ? Văzând mimica crispată şi gesturile agitate, inteegem usor mesajul celui de langa noi care doreste intreruperea convorbirii. Prindem franturi de fraze si putem incerca inlocuirea sensului informatiei transmise in emisiunea televizorului sau radioului. Prietenul interlocutor ne face cunoscuta intentia sa cu privire la o anumita problema.
Cum este totusi posibila comunicarea dintre noi? Una dintre condiţii ar fi folosirea limbajului comun, fie că acesta presupune exprimarea naturală, fie că este un limbaj al gesturilor. Cel din urmă poate însoţi şi completa vorbirea, uneori i se poate chiar substitui. Aşa, de exemplu, turistul aflat într-o ţară străină, a cărei limbă nu o cunoaşte, va apela în mod spontan la limbajul gesturilor. Comunicarea prin gesturi este posibila pentru ca in spatele oricarui gest sta un inteles cunoscut si acceptat ca atare. Sunt insa si situatii in care diferentele culturale sau numai regionale provoaca incurcaturi. Se pilda pentru greci, turci, bulgari inclinarea capului inseamna nu, iar miscarea stanga dreapta inseamna da, asadar invers ca la noi.

Gestul este orice mişcare a corpului, purtătoare de semnificaţii pentru cei din jur.
Un gest des întâlnit la copiii din clasele mici şi interpretat ca o obrăznicie este acela de a scoate limba, gest care este considerat semn de respect în Tibet.
Limbajul natural poate fi însoţit sau înlocuit în unele cazuri de limbaje artificiale, create de om cu scopul prelucrării informaţiei într-un mod specific pentru diverse domenii de blosinţă şi cu un grad de precizie şi utilizare ridicat. Dintre limbajele artificiale, o parte sunt utilizate în tehnica de calcul Bassic, Fortran, Pascal etc.). de la banala pilotare a unui autoturism, până la rezolvarea unor probleme complicate pe calculator, între om şi maşină se stabileste o conexiune simpla, de raspuns la diferite comenzi sau complexa, la nivelul inteligentei artificiale.

Pe langa contactul pe care omul o stabileste cu semenii sai si cu masina, mai exista un tip de comunicare: acela al omului cu animalele. Problema care se ridică în acest caz este daca animalele sunt capabile sa comunice sau nu.
Exemplele invocate în sprijinul ideii că animalele pot inuinica autentic sunt multe. Este bine cunoscut comportamentul albinelor, care vestesc printr-un dans specific stupul despre găsirea unei surse de nectar. Se pare că ele anunţă astfel nu numai existenţa, dar şi cantitatea şi locul sursei. Comunicarea apare la animale ca o functie a comportamentului.

Orice comportament este şi un mijloc de comunicare. De pildă, un comportament prin care păsările, comunică între ele este obiceiul de a oferi materiale pentru construcţia cuibului. Cormoranii nezburători din insulele Galapagfls aduc la întoarcerea la cuib o rămurică, pe care o dau femelei rămasă cu puii, pentru a o introduce în structura cuibului. Odată i s-a luat cormoranului ramura prin care voia să-şi câştige bunăvoinţa consoartei sale, ceea ce a determinat alungarea lui de către aceasta.

Omul a încercat să le înveţe pe animale limba sa dar, până acum, încercările au eşuat. Mai mult succes a avut limbajul semnelor folosite de surdo-muţi. Un cimpanzeu femelă: (Washoe), în vârstă de opt ani, a fost antrenată de psihologii americani Allen şi Beatrice Gardner, reuşind ca, în intervalul 1966-1970, să fie învăţată să recunoască o sută de semne.
Un mijloc prin care omul comunică cu animalele, obţinând deplin succes, este dresajul.

Preocupările pentru o bună comunicare sunt continue. Un deosebit progres s-a înregistrai prin modernizarea şi diversificarea aşa-numitelor căi de comunicaţie, care variază de la autostrăzi, căi feroviare, maritime, aeriene - la telefon, telegraf, telex, unde radio sau T. V. transmise prin satelit.

O bună comunicare nu se poate face oricând şi oricum. Din experienţă, ştim că la nivelul vieţii cotidiene aşteptăm de multe ori momentul pentru a comunica şi o facem într-un fel aparte. Reiese ca o deosebită pricepere stăpânirea anei de a comunica, modalitatea de a vorbi convingător, cu o argumentaţie bogată, riguroasă şi printr-un stil ales.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 12 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---