Statistics:
Visits: 9,706 Votes: 1 Fame Riser |
Fame Rank
10
Fame Riser
|
|||||||||||
Comentariu - Sonetul CLXXXIII de Vasile Voiculescu
Q: | Intreaba despre Comentariu - Sonetul CLXXXIII de Vasile Voiculescu |
Ideea fundamentala a acestui sonet este, ca prin iubire omul invinge timpul, trecerea si da sens efemerei sale existente.
Furat, preocupat de durata vietii, omul uita faptul ca iubirea este singura vesnicie de care se poate bucura:
Mereu cersim vietii ani multi, asa-n nestire,
Ne razvratim, ne plangem de piericiunea noastra,
si inca nu-ntelegem ca fara de iubire
Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra
Folosind o comparatie expresiva, Voiculescu sugereaza faptul ca timpul lipsit de iubire nu are nici o semnificatie, nici un sens; timpul cronologic al omului este rupt din eternitate, dar fara iubire este un altoi subred rasadit in cremeni.
Rupt din eternitate, el vrea taram asemeni
Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;
Noi il primim cu gheata si-l rasadim in cremeni
Voiculescu exprima clar ideea ca iubirea este partea noastra de vesnicie: Cand Dragostea-i unica vecie data noua. Aceasta idee este completata si prin versul: Minunile iubirii n-au stavile pe lume.
In continuare poetul apeleaza la un motiv biblic al invierii lui Lazar din Evanghelia lui Ioan. Poetul pune in paralel forta iubirii cu forta credintei in Dumnezeu. Asemenea lui Lazar, care a inviat la auzul duioaselor porunci poetul va raspunde chemarilor iubitei chiar de dincolo de mormant.
Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,
Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.
Poetul foloseste in acest sonet cateva notiuni-simbol: Timpul, Dragostea, Divinitatea, Moartea, mai precis raporteaza iubirea la timp, divinitate si moarte.
Sonetul se remarca prin claritate, limpezime, versurile avand semnificatia unor adevarate aforisme. si aici Voiculescu prelucreaza discret un motiv biblic, subordonand de data aceasta iubirii.
Vasile Voiculescu a fost un admirator a lui Shakespeare. Ideea de a scrie sonete i-a venit in urma incercari de a traduce un sonet shakespeareian. Patrunzand in esenta, in substanta celor 154 sonete ale lui Shakespeare, Voiculescu a adaugat alte 90, numerotate in continuarea celor care i-au servit ca model.
Voiculescu le-a numit Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara elaborate intre 1954-1958.
Aparent traduceri imaginare, sonetele lui Voiculescu constituie o opera profund originala a poetului roman. Shakespeare este marele model, marele inspirator si protector.
Sonetele sunt inchinate iubirii si de cele mai multe ori redau drama omului, a poetului, care oscileaza intre spiritual si instinctual.
Criticul literar serban Cioculescu considera sonetele lui Voiculescu o adevarata monografie consacrata paradisului si infernului iubirii.
Din sonetele lui Voiculescu se contureaza ideea iubirii ca principiu fundamental al existentei umane, care innobileaza fiinta umana. Iubirea inseamna cunoastere de sine, dar si o exceptionala deschidere spre necunoscutele universului.
Poetul pledeaza pentru o pasiune traita rational prin care omul ajunge la semnificatiile ascunse ale universului.
Furat, preocupat de durata vietii, omul uita faptul ca iubirea este singura vesnicie de care se poate bucura:
Mereu cersim vietii ani multi, asa-n nestire,
Ne razvratim, ne plangem de piericiunea noastra,
si inca nu-ntelegem ca fara de iubire
Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra
Folosind o comparatie expresiva, Voiculescu sugereaza faptul ca timpul lipsit de iubire nu are nici o semnificatie, nici un sens; timpul cronologic al omului este rupt din eternitate, dar fara iubire este un altoi subred rasadit in cremeni.
Rupt din eternitate, el vrea taram asemeni
Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;
Noi il primim cu gheata si-l rasadim in cremeni
Voiculescu exprima clar ideea ca iubirea este partea noastra de vesnicie: Cand Dragostea-i unica vecie data noua. Aceasta idee este completata si prin versul: Minunile iubirii n-au stavile pe lume.
In continuare poetul apeleaza la un motiv biblic al invierii lui Lazar din Evanghelia lui Ioan. Poetul pune in paralel forta iubirii cu forta credintei in Dumnezeu. Asemenea lui Lazar, care a inviat la auzul duioaselor porunci poetul va raspunde chemarilor iubitei chiar de dincolo de mormant.
Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,
Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.
Poetul foloseste in acest sonet cateva notiuni-simbol: Timpul, Dragostea, Divinitatea, Moartea, mai precis raporteaza iubirea la timp, divinitate si moarte.
Sonetul se remarca prin claritate, limpezime, versurile avand semnificatia unor adevarate aforisme. si aici Voiculescu prelucreaza discret un motiv biblic, subordonand de data aceasta iubirii.
Vasile Voiculescu a fost un admirator a lui Shakespeare. Ideea de a scrie sonete i-a venit in urma incercari de a traduce un sonet shakespeareian. Patrunzand in esenta, in substanta celor 154 sonete ale lui Shakespeare, Voiculescu a adaugat alte 90, numerotate in continuarea celor care i-au servit ca model.
Voiculescu le-a numit Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara elaborate intre 1954-1958.
Aparent traduceri imaginare, sonetele lui Voiculescu constituie o opera profund originala a poetului roman. Shakespeare este marele model, marele inspirator si protector.
Sonetele sunt inchinate iubirii si de cele mai multe ori redau drama omului, a poetului, care oscileaza intre spiritual si instinctual.
Criticul literar serban Cioculescu considera sonetele lui Voiculescu o adevarata monografie consacrata paradisului si infernului iubirii.
Din sonetele lui Voiculescu se contureaza ideea iubirii ca principiu fundamental al existentei umane, care innobileaza fiinta umana. Iubirea inseamna cunoastere de sine, dar si o exceptionala deschidere spre necunoscutele universului.
Poetul pledeaza pentru o pasiune traita rational prin care omul ajunge la semnificatiile ascunse ale universului.
Tag-uri: comentariu, vasile voiculescu, sonet, aforisme, pasiune |
- Baltagul - rezumat pe capitole (71338 visits)
- Dorinta de Mihai Eminescu - demmonstratie-opera lirica (27402 visits)
- Caracterizarea comisului Ionita (24518 visits)
- Comentariu - Fantana dintre plopi (23303 visits)
- Caracterizarea lui Lefter Popescu din Doua loturi de I.L.Caragiale (19400 visits)
- Oda (in metru antic) - comentariu (17660 visits)
- Comentariu - Dorinta de Mihai Eminescu (16444 visits)
- Dorinta de Mihai Eminescu - comentariu literar (14276 visits)
- Viziunea despre lume reflectata intr-un basm cult studiat - Eseu (13127 visits)
- Comentariu - Testament (12418 visits)
- Psalm - Tudor Arghezi - comentariu literar (12026 visits)
- Comentariu - Cuvant de Tudor Arghezi (11345 visits)
- Scrisoarea I de Mihai Eminescu (11134 visits)
- Hanul Ancutei - comentariu (10679 visits)
- Marii cronicari ai secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea
- Eseu despre Dimitrie Cantemir
- Referat despre Scoala Ardeleana
- Vasile Alecsandri- Pasteluri
- Nicolae Filimon Ciocoii vechi si noi
- Junimea si "Convorbirile Literare"
- Revedere
- Patul lui Procust de Camil Petrescu
- Mihai Eminescu - Prezentare generala
- Sara pe Deal de Mihai Eminescu
- Oda in metrul antic de Mihai Eminescu
- Scrisoarea I de Mihai Eminescu
- Luceafarul de Mihai Eminescu
- Prelungiri ale Clasicismului si Romantismului - George Cosbuc, Intrducere in arta Poetica
- Dreptatea Leului de Grigore Alexandrescu - Incadrarea in epoca. Definitia Fabulei
- Satira Duhului meu de Grigore Alexandrescu
- Umbra lui Mircea la Cozia de Grigore Alexandrescu
Categorie: Comentarii - ( Comentarii - Archiva)
Data Adaugarii: 29 November '12
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :