Volumul Pârga, apărut în 1921, cuprinde şi această poezie, care ne aduce începuturile originalităţii stilului voiculescian. Evident, cercul Gândirii, unde erau prezenţi Ion Pillat, Adrian Maniu, Nichifor Crainic, Lucian Blaga şi Radu Gyr, îşi va spune cuvântul în definirea "celui mai mare poet religios din întreaga literatură românească de la Dosoftei şi I. Heliade Rădulescu, până la contemporanul nostru Ioan Alexandru" (Ion Rotam).

Sursa de inspiraţie a poeziei în Grădina Ghetsemani este în Biblie, în Evanghelia Sfântului Luca:

"Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: «Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită». Şi El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură d e piatră şi îngenunchind Se ruga, zicând: «Părinte, de voieşti treacă de la Mine acest pahar... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!» Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-l întărea. Iar El, fiind în chin de moarte mai stăruitor se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ. Şi ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare" (Luca 22, 40-46).

In Confesiunile unui scriitor şi medic, V. Voiculescu mărturisea:
"Sunt născut la ţară, ceea ce socotesc că e cel mai mare noroc din viaţa mea. Părinţii mei, oameni simpli, au fost pioşi, de o credinţă neabătută de nici o clipă de şovăire sau de îndoială. Practicanţi moderni, fără habotnicie, religia a fost însă pravila, enciclopedia vieţii lor practice. In casa noastră s-a citit mult, mai ales cărţile religioase şi rituale. Biblia cu Vechiul şi Noul Testament, Vieţile Sfinţilor, mineele pe care le împrumutam de la biserică".

In Grădina Ghetsemani "este un poem-icoană închinat Fiului Omului, Patimilor lui Isus" (I. Rotaru), iar rugăciunea Mântuitorului are loc înaintea arestării sale de către ostaşi, după trădarea lui Iuda. Poezia evidenţiază cele două ipostaze ale lui Isus: ca om - el ezită, are nelinişti, se teme de moarte, dar trecerea peste aceste îndoieli, depăşirea lor se face cu ajutor divin. Deci ca Fiu al lui Dumnezeu, de o fiinţă cu Tatăl si cu Sfântul Duh era atot-puternic, putea să-şi poarte suferinţele cu stoicism, dar Vasile Voiculescu îl vede, în chip ortodox, ca om nu fără a introduce aici ceva din spiritul ţărănesc, autohton.

Deşi este o poezie lirică, un fir epic se derulează aproape imperceptibil, mai ales prin prezenţa verbelor la imperfect.

Este totuşi un pastel de o factură aparte prin prezenţa icoanei aflată în toate bisericile ortodoxe (nu numai româneşti) unde domină culorile sumbre, pe un cer tulbure, şi "paharul cu otravă" - simbolul suferinţei - către care îşi îndreaptă ruga, cu "lacrimi de sânge", ca şi în Mioriţa.

Poezia îndeamnă la descoperirea valorilor tradiţionale româneşti în spiritul ortodoxismului neaoş, dar ridicat la o înţelegere filosofică superioară, căci Dumnezeu nu se află în altă parte decât în noi înşine, cum precizează Sfânta Scriptură.

---

Tag-uri: in gradina ghetsemani, ion barbu, referat

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 25 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---