Exprimă o stare de uimire, îndemn, rugăminte, cu scop artistic şi formă oratorică, prin care se accentuează sentimentul autorului faţă de o anumită situaţie înfăţişată. O analizăm în corelaţie cu interogaţia retorică, prin care se adresează o întrebare, la care răspunde tot autorul (prin exclamaţie!) sau cu invocaţia retorică, prin care este chemat un personaj istoric, pentru a îndrepta o stare de fapte, ce nu convine autorului. Exemple, în Scrisoarea III, de M. Eminescu.

Exclamaţia retorică apare atât în poezie, cât şi în proză, exprimând un sentiment puternic de bucurie, furie, surpriză etc.

Este specifică scriitorilor romantici şi clasici, marcând o mare forţă emotivă de comunicare şi un evident ton oratoric.

---

Tag-uri: poezie, proza

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---