Prin ponderea ei numerică, este principala producătoare de bunuri materiale.

Tăranii liberi:
- în Moldova - răzeşi, în aşezările de la Câmpulung, Vrancea, Orhei, Tigheci
- în Ţara Românească, moşnenii sau megieşii, în întreaga zonă subcarpatică Muscel, Vâlcea, Loviştea, Ţara Oltului
- în Transilvania îi întâlnim în Haţeg, Oaş, Chioar, Bihor
- casa şi grădina aparţineau fiecărei familii
- suprafaţa arabilă se împărţea periodic
- păşunile, fâneţele, izlazul se foloseau în comun.

Ţărănimea dependentă:
- păstrează uneltele şi vitele de muncă.

ÃŽn Transilvania:
- iobagii - dispuneau de sesii (loturi), aveau gos podării proprii, locuiau la sate
- jelerii - erau lipsiţi de orice fel de proprietate, dar se puteau muta de pe o moşie pe alta.

În Ţara Românească şi Moldova
- autoritatea boierimii nu era atât de puternică
- rumânii şi vecinii puteau avea un stăpân laic sau egumenul unei mănăstiri
- ţăranii aserviţi datorau nobilului feudal (sau boierului) rente în produse (dijma) în muncă şi în bani
- dijma echivala cu a zecea parte, în Transilvania, din a doua jumătate a secolului al XIV - cu a noua parte (nona) din grâne, vin, peşte, porci, oi, stupi.

Renta în muncă:
- se efectua pe domeniul nobilului a cărei recoltă îi revenea în întregime
- zilele de robotă s-au stabilit în Transilvania la 1437 - o zi pe an la sec¬eră sau coasă, ca apoi, în 1514, să se ajungă la una pe săptămână
- în Ţara Românească, numărul zilelor de muncă nu era reglementat, fiind stabilit în funcţie de întii.derea moşiei.

Statului , ţăranii dependenţi, îi acordă zecimala domniei în Ţara Românească
şi Moldova şi o dare în bani în Transilvania.

Domeniul feudal este:
- regal sau domnesc
- laic (nobiliar boieresc sau orăşenesc)
- bisericesc (al mitropoliilor, episcopiilor sau al marilor mănăstiri).

Diversele forme ale marii proprietăţi feudale au o evoluţie contradictorie
- stăpânirea asupra pământurilor aparţinând puterii centrale este în continuă restrângere
- domeniul laic, într-o permanentă schimbare de posesori
- domeniul aparţinând bisericii sporeşte continuu şi se consolidează
- după întinderea moşiei, nobilimea (sau boierimea) poate fi mare mijlocie şi
mică.

În Transilvania, în rândurile ei sunt cuprinşi:
- baronii şi conţii posesori de castele sau curţi
- cavalerii
- slujitorii.

De regulă maghiari, saşi şi secui, acestora li se alătură şi boierii români
(ortodocşi în Transilvania sudică şi în Banat şi catolici în est)
- raporturile suzerano-vasalice se stabilesc între domn şi boieri, între regele maghiar şi voievodul Transilvaniei şi nobili
- Regele, voievodul Transilvaniei şi domnii acordă donaţii (danii) şi confirmă
posesiunile funciare, nobiliare.

Marii feudali laici ÅŸi eclesiastici:
- beneficiază de regimul imunităţii (ţăranii dependenţi sunt scutiţi de dări faţă de stat, cu excepţia participării la "oastea cea mare"
- prerogativele administrative, fiscale şi judiciare ale statului trec asup= a stăpânilor moşiilor.

Nobilii (boierii) au următoarele îndatoriri:

- să fie credincioşi şi supuşi autorităţii de stat

- să participe la sfatul domnesc sau la adunările generale pe stări

- să vină la oaste cu vasalii lor

- în caz de trădare primeau pedepsa capitală însoţită de confiscarea bunurilor

- domeniul funciar eclesiastic posedat şi dările provenite de la ţăranii dependenţi asigură clerului mijloace materiale importante, datorită cărora conducătorii săi (mitropoliţi, episcopi, egumeni sau abaţi) fac parte din clasa dominatoare

- prelaţii şi călugării de provenienţă ţărănească au o condiţie socială apropiată de cea de origine.
sursa imaginii smig.nt

---

Tag-uri: razboi, daci, romani, regi, domnie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---