Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern. El a infiintat directia unui realism obiectiv, dur si necrutator (refuzul oricarei intentii de idilizare). In articolele sale teoretice si in creatia sa, Liviu Rebreanu a pledat constant pentru infatisarea autentica, nefalsificata a vietii.

Aparitia volumului Ion (1920) a reprezentat o adevarata revolutie in evolutia romanului romanesc (Eugen Lovinescu) fata de: lirismul samanatorist, eticismul ardelean (intentia moralizatoare), atitudinea poporanista.

Contributia lui Liviu Rebreanu la dezvoltarea prozei romanesti este remarcabila in doua mari domenii: proza de inspiratie rurala : Ion, Rascoala, proza psihologica : Padurea spanzuratilor, Ciuleandra.

Liviu Rebreanu a cultivat romanul social (Ion, Rascoala), istoric (Crai sorul), sentimental (Adam si Eva), politic – cu intriga politista (Gorila).

S-a nascut la 27 noiembrie, 1885, satul Tarlisiua, judetul Bistrita-Nasaud. Primul dintre cei 13 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai. A urmat scoala primara la Maieru (1891-94), gimnaziul graniceresc din Nasaud, scoala civila de baieti din Bistrita, acdademia militara din Budapesta. Dupa terminarea studiilor devine notar in niste comune.

Debuteaza la 1 noiembrie 1908: nuvela Luceafarul. In 1909 se stabileste la Bucuresti. Colaboreaza la ziare si reviste; incearca sa scrie teatru si functioneaza ca secretar literar la Craiova.

In 1912 este debutul editorial cu volumul de nuvele Framantari; colaboreaza la Adevarul, Ziua, Universul literar.

Alte volume de nuvele si schite: Golanii (1916), Marturisire (1916), Rafuiala" (1919).

Este arestat si acuzat de nesupunere la mobilizare; se refugiaza la Iasi.

In 1920 aparitia romanului Ion ii aduce consacrarea prin premiul Academiei. Apar succesiv celelalte opere: Padurea spanzuratilor (1922), Adam si Eva (1925), Ciuleandra (1927), Craisorul (1929), Rascoala (1932), Jar (1934), Gorila (1938)

Piese de teatru: Cadrilul, Plicul sunt mai putin valoroase.

Ca o recunoastere a activitatii sale, Liviu Rebreanu este primit in Academie in 1929.

Se stinge din viata prematur: 1 septembrie 1944, in Valea Mare, Arges.

A fost un creator complex: nuvelist, romancier, publicist, dramaturg.

Conceptia estetica a lui Liviu Rebreanu

• in intreaga sa activitate Liviu Rebreanu a fost adeptul reflectarii adevarului vietii, a realismului obiectiv.
• intr-un interviu din Viata literara (1926) preciza: arta insemana creatiune de oameni adevarati si de viata reala. Nu atat mestesugul stilistic, cat mai ales pulsatia de viata intereseaza.
• Tot in acest sens Liviu Rebreanu sustine, ca durabilitatea literaturii atarna numai de cantitatea de viata veritabila ce o cuprinde.
• Reflectarea autentica a realitatii nu inseamna insa pentru Liviu Rebreanu copierea acesteia; asemenea marilor creatori, el a plecat de la datele realitatii pentru a crea a noua realitate cu ajutorul imaginatiei si a talentului sau: realitatea pentru mine a fost numai un pretext pentru a-mi crea o alta lume, noua, cu legile ei, cu intamplarile ei.
• in articolele sale si in discursul de receptie in Academie, Lauda taranului roman, Liviu Rebreanu si-a marturisit atasamentul, solidaritatea fata de taran si fata de satul romanesc. El a vazut in taranime baza societatii romanesti; a intuit un mare adevar, ca pamantul reprezinta problema fundamentala a taranului roman si a societatii romanesti: Caci pentru taranul nostru pamantul nu e un obiect de exploatare, ci o fiinta vie, fata de care nutreste un sentiment straniu, de adoratie si de teama. El se simte zamislit si nascut din acest pamant ca o planta fermecata, care nu se poate starpi in vecii vecilor. De aceea pamantul e insusi rostul lui de a fi. Pamantul nostru are un glas pe care taranul il aude si il intelege.

---

Tag-uri: referat, liviu rebreanu, roman, evolutie

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 29 November '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---