Putem privi pelvisul osos în ansamblu. Forma acestuia este de trunchi de con cu baza mare în sus şi baza mică în jos. Se descriu: o suprafaţă exterioară şi una interioară; o circumferinţă exterioară şi una inferioară.

1) Circumferinţa superioară/baza mare
Este formată din: baza sacrului, creasta iliacă, marginea anterioară a coxalului, marginea superioară a simfizei pubiene. Prezintă următoarele diametre evaluate prin palvimetrie externă:
-Diametrul biiliac superior (25 cm); între spinele iliace anterosuperioare
- Diametrul transversal maxim (29 cm); între punctele cele mai îndepărtate ale crestei


2) Circumferinţa inferioară/baza mică/strâmtoarea inferioară
Este delimitată d e: marginea superioară a simfizei pubiene (anterior) şi vârful işelui (posterior). Lateral se găsesc cele două tuberozităţi ischiadice legate de simfiza prin ramurile ischiopubiene iar de sacru şi coccige prin ligamentele sacrotuberale şi jinoase. La acest nivel se descrie arcul pubian şi unghiul subpubian determinat de ischiopubiene. Prezintă următoarele diametre:
-Diametrul anteroposterior (9,5 cm - 12,5 cm în naştere); între vârful coccigelui şi marginea inferioară a simfizei pubiene;
-Diametrul biischiadic I tansversal(llcm) între feţele mediale ale tuberozităţii ischiadice;
-Diametre oblice (11 - 12 cm) între mijlocul ligamentului sacrospinos şi mijlocul ramurii fischiopubiene.

3) Suprafaţa exterioară (exopelviană)
Include elementele anatomice de pe feţele laterale ale celor două oase coxale şi de pe fetele dorsale ale sacrului şi coccigelui:
-anterior: simfiza pubiană (faţa anterioară), unghiul pubelui găurile obturate;
-posterior: sacrul şi coccigele (feţele dorsale), marginile posterioare ale oaselor coxale. Intre aceste elemente se delimitează scobiturile sacroischiadice.
- lateral: faţa gluteală, acetabulul şi tuberozitatea ischiadică pentru fiecare os coxal.

4) Suprafaţa interioară (endopelviană)

Prezintă un relief osos circular numit linia terminală care delimitează strâmtoarea superioara şi care împarte suprafaţa în pelvisul mare (superior) şi pelvisul mic (inferior). Strâmtoarea superioară are forma unui oval neregulat, este delimitat de promontoriu asarginea anterioară a aripioarelor sacrului (posterior), liniile arcuate ale celor două oase şi crestele pectineale (laterale), marginea superioară a simfizei pubiene (anterior), următoarele diametre:

Diametre promontopubiene (11,5 cm) între promontoriu şi marginea superioară a amfizei pubiene;
- Diametrul promonto-retropubian (11 cm) între promontoriu şi faţa posterioară a simfizei pubiene;
- Diametrul transvers maxim (13,5 cm) între punctele cele mai îndepărtate ale liniei arcuate;
- Diametrul transversal clinic (13 cm) între diametrul promonto-retropubian şi la 1/2 distanţă; se numeşte şi diametru util.
- Diametre oblice (12 cm) între articulaţia sacroiiliacă dintr-o parte şi eminenţa iliopubiană de partea opusă. Constituie diametrul de angajare al ovoidului fetal în pelvisul mic.

Pelvisul mare aparţine topografic abdomenului şi este mărginit superior de circumferinţa superioară şi inferior de strâmtoarea superioară.
Pelvisul mic este mărginit superior de strâmtoarea şi inferior de circumferinţa inferioară ( stâmtoarea inferioară). La acest nivel se distinge şi strâmtoarea mijlocie ce răspunde liniei de inserţie a diafragmei pelvine delimitată de linia transversală dintre S4 - S5 (posterior), marginea superioară a ligamentelor sacrospinoase (laterale) şi anterior de o linie curbă ce se întinde de la spinele ischiadice la 1/3 inferioară a feţei posterioare a simfizei pubiene. Diametrele utilizate sunt:

Diametrul transversal sau bispinos (11cm);

Diametrulpromonto-subpubian ( 12 - 13 cm).
în staţiune verticală pelvisul mic este foarte înclinat faţă de coloana vertebrală promontoriul fiind situat la 9 - 10 cm deasupra simfizei pubiene, cu un unghi de înclinaţie de 60°; în decubit dorsal unghiul se reduce la 45°.

Forma şi proporţiile bazinului variază de la o persoană la alta. Ex: privită de sus strâmtoarea superioară poate avea o formă rotundă; aplatizată sagital sau transversal.

Din profil concavitatea sacrului poate fi mai mult sau mai puţin accentuată, pubele ilionul şi ischionul mai puţin dezvoltate.
Aici sacrul a două bazine a fost plasat în aceeaşi înclinaţie. Din faţă, distanta dintre cele două tuberozităţi ischiadice este mai mare sau mai mică.

Bazinul este diferit la femeie faţă de bărbat.
în principal bazinul la bărbat este mai îngust, la femei mai larg, strâmtorile superioare/inferioare sunt mai largi la femeie datorită rolului bazinului feminin în gestaţie, pelvisul este mai înclinat şi arcul pubian mai deschis.

Diferenţele sexuale încep să apară la vârsta de 8 - 10 ani. La nou născuţi pelvisul are formă de pâlnie; ulterior după ce copilul începe să stea în poziţie şezândă, baza sacrului proemină în pelvis, se accentuează promontoriul şi creşte diametrul transversal.

De asemeni există şi variaţii individuale de formă ale pelvisului care se încadrează în: normal, pelvis lat, rotund, oval, triunghiular.

---

Tag-uri: oase, muschi, corp, anatomie, brate, picioare

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 30 January '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---