Termenul se referă la totalitatea lucrărilor scrise sub forma unor naraţiuni, care nu au rimă sau ritm, respectând cursivitatea firească a frazei.

Este modalitatea de comunicare cea mai des întâlnită, distingând următoarele forme ale prozei:

a) proza literară = care apelează la procedee stilistice, prezentându-ne subiectiv realitatea, într-un mod transfigurat;

b) proza ştiinţifică = alcătuită pe baza unor rigurozităţi, impuse de fiecare specialitate, foloseşte o adresare sobră, fără ornamente stilistice, cu reguli şi formule;

c) proza filosofică = se bazează pe anumite idei şi modalităţi de explicare a fenomenelor universului şi psihologiei umane;

d) proza istorică, poa te fi beletristică = în romanele istorice; ştiinţifică = în manuale şi tratate de specialitate;

e) proza politică = întâlnită în presă, discursuri parlamentare, mijloace de comunicare în masă;

f) proza oratorică = folosită în discursuri publice.

Chiar dacă uneori întâlnim şi rime interioare, în cadrul unor fraze (aşa zisa proza poetica), textul îşi păstrează caracteristicile de bază ale prozei.
Proza poetică are un stil avântat, mai bogat în procedee artistice (Cântarea României, de Al. Russo).

Notă; A nu se confunda termenul de proză, cu prozodia = un domeniu al poeticii, care analizează versificaţia. (Faceţi o paralelă între diferitele forme ale prozei şi stilurile funcţionale ale limbii române!)

---

Tag-uri: proza istorica

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---