FuncÅ£ionarea organizaÅ£iei militare este rezultanta acÅ£iunii simultane a cel puÅ£in trei sisteme sociale. Este vorba, mai întâi, de sistemul autorităţii formale, propriu fiecărei organizaÅ£ii derivat din scopul acesteia ÅŸi din încercările ei de a face faţă mediului extern. Acesta este un sistem deschis în limitele căruia, au loc toate discuÅ£iile despre elaborarea deciziilor. OrganizaÅ£iile militare sunt, de asemenea, niÅŸte sisteme cooperativa de persoane care au aspiraÅ£ii legate de carieră, care se înscriu intr-o structura de caariere si care concurează pentru avansare. Astfel, deciziile luate în structura deschisa afectează inevitabil perspectivele diferite ale carierei membrilor care, de aceea, le vor interpreta à ®n termenii sistemului de cariere ca ÅŸi al sistemului formal, reacÅ£ionând în consecinţă. Aceasta conduce la al treilea sistem da relaÅ£ii care este parte a unei organizaÅ£ii - sistemul politic.

Orice organizaţie militara este scena activităţii "politice", în care indivizii şi compartimentele concureaza şi cooperează pentru putere. Impactul deciziilor adoptate într-o organizaţie militara, va depinde de coordonarea celor trei sisteme, coordonarea care are ca fundament practic comunicarea. Organizaţia militară, poate fi considerată ca un sistem unitar echivalent cu unul formal şi orice schimbare, pentru a avea sens, trebuie să fie acceptabilă atât în structura sistemului de cariere, cât şi în egală măsură, în structura celui politic. în acest context, comunicarea apare ca o confruntare a opiniilor în scopul transmiterii informaţiilor, instaurării încrederii, evitării inducerii în eroare sau omisiunii în comportament. Această definiţie evidenţiază că o comunicare eficientă reprezintă atât un proces (schimbul scris - non verbal - vocal - auditiv de simboluri), cât şi o interacţiune comportamentală.

Să vedem în continuare, care sunt trăsăturile definitorii ale comunicării intrapersonale, interpersonale şi de grup specifice organizaţiilor militare.
Comunicarea intrapersonală se formează pe baza pe care se clădesc relaţiile interpersonale şi de grup şi comunicările din interiorul organizaţiei. Ea este determinată de capacităţile perceptive de trebuinţele aşteptările şi valorile indivizilor dintr-o organizaţie şi reflectă capacitatea acestora de a deveni comunicatori eficienţi. De regulă, viziunea personală asupra realităţii nu corespunde întotdeauna cu realitatea obiectivă.

Acest fenomen constă în suprapunerea unui set perceptiv, personal şi caracteristic peste realitate. Acest set perceptiv constituie "fereastra" prin care noi privim lumea la un moment dat, fiind compus din toţi factorii care ne influenţează în perceperea şi comunicarea cu mediul înconjurător. Există trei influenţe primare care au efect asupra procesului perceptiv: caracteristicile receptorului (interesul personal, viziunea curentă asupra realităţii, trebuinţele, aşteptările, cunoştinţele, sentimentele şi comportamentul personal), caracteristicile obiectivului (intensitatea, mişcarea, localizarea, reperarea, situarea în timp şi spaţiu) şi caracteristicile contextului.

Comunicarea interpersonală. reprezintă un proces care se desfăşoară între două persoane, prezentând următoarele etape distincte: stimulul, atenţia şi stimularea, decodificarea, filtrarea, completarea interacţiunii. Pentru organizaţia militară, eficientizarea comunicării interpersonale presupune existenţa feed-back-ului. Pornind de la premisa că nu întotdeauna dorim să spunem ceea ce cuvintele noastre exprimă sau nu înţelegem ceea ce auzim sau citim, feed-back-ul este o componentă vitală a efortului nostru comunicaţional. Feed-back-ul reprezintă informaţia care semnalează dacă ne-am făcut sau nu înţeleşi. El ne informează ce a recepţionat, interpretat şi înţeles cealaltă persoană din mesajul noastru şi cât de eficienţi am fost în rolul de emiţători/codificatori.

Din nefericire, multor lideri militari le este frică de feed-back, iar alţii cred că nu au nevoie de el. Or, atunci când nu se acordă nici o atenţie fced-back-ului nu este generată nici o reacţie şi, în consecinţă, nu se impune nici o îmbunătăţire în comportamentul emiţătorului sau în calitatea relaţiilor dintre el şi receptor. Ca un corolar al acestor consecinţe, se poate afirma că o persoană supusă unui climat de muncă generator de anxietate, îşi va dezvolta un comportament defensiv, spre deosebire de persoana, care, având la îndemână resursele necesare şi sprijinul corespunzător din partea conducerii, va utiliza feed-back-ul pentru îmbunătăţirea procesului de comunicare interpersonală.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 16 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---