A fost o perioadă în timpul Egiptului Antic în care întreaga religie a fost reformată într-un mod radical. Reformatorul a fost nimeni altul decât Akhnaton care a şocat la acea vreme întregul popor egiptean prin introducerea unei religii monoteiste în locul venerării tuturor zeilor de până atunci. Intr-o perioada in care omenirea era de religie politeista, Aton este primul zeu din istoria omenirii căruia i se închina toata lumea.

El a fost un zeu unic suprem prin excelenta. Nu numai ca mulţi au renunţat la religia politeista pentru a i se închina numai lui, dar religia sa permitea ca oricine sa o poată adopta, neexistând restricţii. Este reprezentat sub forma soarelui, insa nu a soarelui la care egiptenii se închinau pana atunci. Acest soare strălucea si îmbia cu razele lui pe absolut toţi locuitorii regatului sau, dar si pe locuitorii regatelor ce se întindeau dincolo de graniţele cetăţii.

Revoluţia religioasă a lui Amenofis al IV-lea începe la Teba, capitala religioasă şi administrativă a Imperiului Nou, situată în sudul ţării. Acolo, faraonul urcă pe tron prin 1 353 Î.Hr., atunci când tatăl său, Amenofis al lll-lea, dispare, după 38 de ani de domnie. Akhenaton a domnit într-o perioadă de controverse teologice şi culturale fără precedent în istoria egipteană.

Multe evenimente s-au produs începând cu epoca piramidelor. Imperiul Vechi (2 660-2 180 Î.Hr.) a căzut într-o perioadă de frământări: Prima Perioadă intermediară (2 180-2 040 î.Hr.). l-a urmat Imperiul Mijlociu (2 040-1 780 î.Hr.), terminat printr-o a Doua Perioadă intermediară (1 780-1 540 Î.Hr.), mai catastrofală decât precedenta, deoarece ea vede pentru prima oară Egiptul invadat de străini: hicsoşii, asiatici a căror origine exactă este necunoscută.

În sfârşit, prinţii Tebei au eliberat (ara: ei au întemeiat Imperiul Nou (1 540-1 070 î.Hr.), a cărui capitală au fixat-o în oraşul lor de baştină, care era de altfel capitală şi în Imperiul Mijlociu.

Egiptul lui Akhenaton îşi cunoaşte deci apogeul: faraonul aparţine celei de-a XVI II-a dinastii (1540-1 295 Î.Hr.), el domneşte peste un stat a cărui influenţă se întinde până în Siria şi Palestina, şi în care moravurile elitei şi artele au ajuns la un înalt grad de rafinament.

In acea vreme, după câte se pare, Amenofis al IV-lea se căsătorise deja cu o oarecare Nefertiti, o femeie de origine necunoscută, al cărei nume înseamnă „Frumoasa a venit". Poate era fiica lui Ay, un curtean care promitea să aibă un destin măreţ.

Religia egiptenilor din perioada antică era una politeistă prin excelenţă. Zeii veneraţi în acea perioadă erau foarte numeroşi, cifra exactă neputând fi precizată. Existau zeităţi mari şi mici, demoni, animale şi obiecte divine. Mulţi dintre zei erau proslăviţi în primul rând într-o anumită zonă sau într-un anume oraş. Acesta era contextual istoric, religios şi social în care au avut loc schimbările majore determinate de către Akhenaton. Primii ani ai domniei trec fără bulversări religioase: noul faraon nu contestă legitimitatea existenţei panteonului egiptean, lăsând să se desfăşoare normal cultul principal al zeilor săi, iar Amon, zeu al dinastiei şi al imperiului, dispunând de temple măreţe (Karnak), de un cler numeros şi de extraordinare bogăţii. Dar, chiar dacă numele lui se traduce prin „Amon este satisfăcut", Amenofis al IV-lea venerează, încă din acea vreme, o nouă divinitate: pe Aton, Discul solar, care ia forma unui foarte vechi zeu solar înfăţişat ca un om cu cap de şoim, Ra-Horakhty.

Foarte repede, cultul acestei noi zeităţi cunoaşte alte dimensiuni. Prin al doilea sau al treilea an al domniei sale Amenofis al IV-lea pune să se ridice temple lui Aton, la est de Karnak. Ele diferă radical de monumentele construite până atunci pentru zei, învăluite de întuneric şi mister, ascunzându-şi statuile în străfundurile sanctuarelor. Aici, este contrariul. Pentru Aton, zeu al Luminii care dă viaţă tuturor fiinţelor, templele sunt fără acoperiş. Ele sunt inundate de razele binefăcătoare ale Discului solar, care se hrăneşte direct din ofrandele depuse pe sute de altare şi ele nu mai închid în interiorul lor statui divine.

Gata şi cu schimburile verbale traduse prin hieroglife, între faraon şi zei, din scenele care decorează pereţii templelor: căci Aton este mut. Aton diferă de celelalte zeităţi şi prin reprezentarea sa: aceasta, de om şi animal (om cu cap de şoim), ca aceea a celorlalţi zei, devine în mod progresiv abstractă. Ea arată un disc solar având raze terminate cu mâini, în sfârşit, numele lui Aton sunt, începând de atunci, înconjurate de cartuşe ca numele regale. Lui Aton, regalitatea cerească; lui Amenofis al IV-lea, regalitatea pământească. Din acel moment imaginea regelui, corpul şi faţa sa, sunt în mod exagerat deformate. Această inovaţie artistică exprimă o concepţie teologică şi nu, aşa cum s-a crezut adesea, o boală, în centrul noii religii se află faraonul Amenofis al IV-lea şi familia regală, adică Nefertiti şi fiicele ei. Lor le revine rolul de intermediar între Aton şi oameni.

Prin al cincilea an de domnie, Teba şi Kamak-ul nu mai corespund exigenţelor religioase ale lui Amenofis al IV-lea. Regele decide aşadar să întemeieze o nouă capitală pe locul pe care i l-a revelat Aton, la 300 km nord de Teba. Acesta este Akhetaton, „Orizontul Discului", cunoscut astăzi sub denumirea de Amarna. în aceeaşi perioadă, regele îşi ia numele de Akhenaton: „Cel care este plăcut lui Aton". Ruptura cu Amon şi cu clerul său s-a înfăptuit. Dar nimic nu permite să se considere, aşa cum s-a mai făcut uneori, că ea s-a produs prin violenţă.

Un an mai târziu, în anul al şaselea, regele se instalează la Amarna cu familia şi cu grupul de bărbaţi care l-a ajutat să ducă la bun sfârşit reforma sa. La Amarna, el afirmă în mod progresiv caracterul monoteist al religiei sale.

Deja, zeităţile morţilor, Osiris şi Sokar au dispărut. Prin anul al nouălea, atributele lui Aton sunt purificate de toate elementele care se refereau la alte divinităţi. Pluralul cuvântului zeu este suprimat. în sfârşit, un foarte frumos imn închinat lui Aton declară că el este unicul zeu. Poate că în acest moment templele tuturor celorlalţi zei s-au închis, iar numele şi imaginile lui Amon s-au şters. Noua religie venereaza numai Soarele, ca datator de viata si bucurii, fiind cantonata numai in prezent. O alta caracteristica este lipsa statuilor si prezenta numai a unui disc solar rosu foarte mare ce prezinta niste raze lungi. Aceste raze erau prevazute la capatul lor cu maini intinse pentru a lua ofrandele aduse zeului.

Nu numai ca multi au renuntat la religia politeista pentru a i se inchina numai lui, dar religia sa permitea ca oricine sa o poata adopta, neexistand restrictii.Acest aspect constituie o revolutie in religia egipteana care conferea o importanta deosebita vietii si judecatii de apoi. Noua religie venereaza numai Soarele, ca datator de viata si bucurii, fiind cantonata numai in prezent. Aceasta religie a zeului unic rezista numai in perioada domniei lui Ahnaton, tatal vestitului Tutankamon. Religia si venerarea lui Aton se mai diferentiaza de cea de pana atunci prin faptul ca supusii puteau sa vina si sa adore zeul direct, fara intermediarii preoti.

Ultimii ani ai domniei lui Akhenaton sunt marcaţi de dispariţia reginei Nefertiti, în anul 13 sau 14; tot acum, moare şi a doua lui soţie, Kiya; Meritaton şi Ankhesenpaaton, două dintre fiicele reginei Nefertiti se căsătoresc cu tatăl lor. Dar nici una dintre aceste femei nu-i dăruieşte un moştenitor de sex bărbătesc lui Akhenaton. De aceea, atunci când profetul lui Aton se stinge, după 17 ani de domnie, tânărul Tutan-khamon, poate unul dintre nepoţii sau verii lui, este cel care îi urmează la tron. El nu întârzie să părăsească Amarna şi să restaureze cultul zeilor. Totul se desfăşoară fără nici o dificultate, deoarece reforma lui Akhenaton n-a influenţat Egiptul în profunzime: Aton şi profetul lui sunt în curând uitaţi.
_{sursa imaginii - ro.wikipedia.org}

---

Tag-uri: aton, teba, egipt

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 26 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---