In cursul campaniilor de săpături întreprinse în 1970 şi 1980, arheologii au descoperit în Rift Valley etiopiana unelte din pietre de râu, având 2,9 până la 2,4 milioane de ani, care sunt cele mai de demult cunoscute până acum. O datare atât de veche pune capăt teoriei potrivit căreia Homo a fost singura specie care a ştiut să folosească unealta, deoarece aceste obiecte nu puteau fi produse decât de tipul preuman Australopithecus.
Cu trei milioane de ani în urmă, unul dintre strămoşii noştri, locuind într-o savană africană, a folosit pentru prima dată o bucată de piatră neprelucrată la anumite sarcini, probabil la spargerea unei nuci sau ruperea unui os în scopul dezvelirii măduvei din in
terior.
Specialiştii afirmă că unealta este caracteristică trecerii la om, apariţia ei marcând în mod cert frontiera distinctă a umanităţii deoarece ea o detaşează din schema normală de împrumut de trăsături din biologia anatomică ce caracterizează până atunci dezvoltarea primatelor. Tehnica prelucrării pietrei a fost utilizată timp de 3.000.000 de ani, piatra fiind cea mai folosită materie primă în fabricarea de unelte preistorice
Epoca de piatră reprezintă acea perioadă a preistoriei când oamenii utilizau uneltele de piatră, această epocă fiind împărţită în paleolitic, mezolitic şi neolitic.
Epoca uneltei este de fapt legată de renunţarea de către hominizi la poziţia cvadrupedă (care permite eliberarea mâinii), precum şi de dezvoltarea cortexului, în paralel cu cea a funcţiilor motrice ale creierului. Concentrarea oculară asupra unei activităţi manuale se efectuează atunci într-un mod coordonat, sub controlul centrilor cerebrali motorii.
Ştim că, în urmă cu 2,5 milioane de ani, hominizii ciopleau pietrele, deoarece s-au găsit bucăţi dispersate de piatră în sedimentele regiunilor Omo şi Kada Gona din Etiopia. Distingerea între o piatră care a fost lovită în mod deliberat şi una care a fost spartă din motive naturale este uneori extrem de dificilă, dar acum, după 2 milioane de ani, arheologii pot identifica o tehnologie distinctă.
Aceasta este cunoscută ca fiind „cultura Oldoway" (sau Oldowan), descoperită în estul şi sudul Africii, fiind plasată cronologic între 2 şi 1,5 milioane de ani în urmă. Uneltele din piatră erau fabricate dintr-o varietate de tipuri de piatră. Spre exemplu, silexul era prelucrat pentru a fi folosită ca unealtă de tăiat sau pentru arme, iar bazaltul şi gresia erau folosite, spre exemplu, pentru măcinat.
„Industria" pietrelor de râu prelucrate produce unelte potrivit unui stereotip atestat prin milioane de obiecte şi care se perpetuează pe o durată de mai mult de un milion de ani.
În această cultură, o piatră este utilizată ca percutor: ea este folosită pentru a sparge altă piatră şi permite obţinerea unei unelte cu marginile ascuţite, în timp ce aşchiile rezultate din spargerea pietrei, fiind şi ele tăioase, pot servi tot ca unelte. Pietrele modificate pe o faţă (choppers), ca şi toporaşele de mână şi uneltele de zdrobit (chopping-tools), sunt astfel create după un sistem imuabil de prelucrare, dar se găsesc şi urme de rindele, răzuitori, poliedre, triedre etc.