La 7 noiembrie 1917, Lenin, în calitate de preşedinte al Consiliului Comisarilor poporului, semnează un decret prin care instituia „Comisiunea extraordinară pentru a combate contrarevoluţia, sabotajul şi abaterile de la serviciu".

Primele, două cuvinte ale acestei lungi titulaturi, pe ruseşte, sunt „Ceresvicinaia Komisia", de unde, prin prescurtare, numele comisiei extraordinare deveni „Ceka".
Deşi la început nu era precis stabilită ca organizare şi program de activitate, această instituţie s-a afirmat şi întărit treptat, pană ajunse a fi cel mai temut organ de teroare.

Ea cuprindea două părţi :
a) Un organ de conducere suprem, Colegiul Cekăi, zis şi Comisia extraordinara panrusă, avand ca dir ector general pe Felix Djerjinski, un polonez necunoscut la început publicului rus, dar cu puteri discreţionare.
b) Un număr oarecare de secţii, din care secţia a 2-a, numită „Secţia specială", Osobiy Otdel (prescurtat O.O.), avea ca însărcinare spionajul politic. Această O. O. înghiţea sume enorme, dar aducea conducerii Cekăi mari servicii. Era secretă şi diferită de celelalte secţii. Ea spiona nu numai oamenii politici, ci întreaga populaţie - de la cel mai umil lucrător pană la cel mai de sus funcţionar. Chiar propriii săi agenţi şi înşişi comisarii poporului erau indeaproape supravegheaţi.

Agenţii acestei secţii erau foarte numeroşi. Ajunsese la un moment că revenea un agent la 12 locuitori.
Direcţiunea Cekăi pentru „Comuna de Nord", care îngloba Petersburgul şi împrejurimile, a fost de la început încredinţată lui Moses Uriţki, cunoscut mai mult numai în partidele bolşevice, unde avea diferite alte nume : Kusmanici, Solomon, Boris, Boreski şi Satski.

Moses Solomonovici Uriţki, tanăr de 25 ani, originar dintr-o localitate de lingă Kiev, membru în partidul social-democrat, trecuse succesiv prin cunoscutele faze ale oricărui revoluţionar rus : închisoarea, surghiunul şi emigrarea. El era cunoscut de Okhrana (poliţia secretă) ţaristă ca agent socialist.

Deşi mediocru din toate punctele de vedere, a ajuns lotuşi secretarul lui Plehanov, iar în 1912 a fost ales ca reprezentant al grupării lui Trotzki în Comitetul de organizare al revoluţionarilor ruşi.

Alegerea lui a fost însă efectuată din ordinul Okhraniei, cu voturile spionilor ei, care se improvizaseră membri ai partidului numai ca să aibă acces la întrunire.
în politia secretă bolşevică (CEKA), Uriţki a fost cooptat în octombrie 1917, graţie faptului că, ajutat de cateva detaşamente de mateloţi, reuşise a expulza adunarea legislativă. Ajuns şef al Cekăi din Petersbuig introduce încetul cu încetul teroarea ca mijloc de acţihne. Pentru aceasta fi-a recrutat colaboratori (spioni şi calăi) din oamenii cat mai docili şi supuşi lui.

La început se mulţumea a da mandate de arestări în masă şi nu trimitea la moarte decat pe prizonierii care căutau să fugă. Cu timpul însă execuţiile încep să se înteţească, la un moment dat Uriţki cerand guvernului să voteze „teroarea masivă", pe motiv că siguranţa statului nu putea fi garantată decat prin suprimări în masă.
Se întamplă însă că printre primtle victime ale execuţiei colective, organizate de Uriţki chiar în ziua cind guvernul sovietic a votat „teroarea inasivă", se găsea şi un tanăr ofiţer evreu - Perlzweig - de la Academia militară Mihailov.

Un camarad şi prieten al acestuia, Leunida Kannegiesser, evreu, tot elev al Academiei Militare, ca să-l răzbune, asasinează pe Uriţki în ziua de 30 august 1918, în momentul cand voia să se urce în ascensorul de la palatul Ministerului de Externe. în scara aceleiaşi zile chiar, un alt atentat, şi mai impresionant, se încearcă la Moscova : studenta Dora Kaplan atacă pe însuşi Lenin, care scapă numai cu o uşoară rană la braţ.

Bolşevicii luară imediat măsuri represive extraordinare. Djerjinski îşi asumă sarcina d3 a pune în aplicare aceste măsuri exemplare. El dădu ordin la toate filialele din provincie ale Cekăi să se perctapâ un „impozit de sange" de la fiecare oraş şi sat, ca lăscumpărare pentru moartea lui Uriţki şi pentru atdhtţtul încercat asupra lui Lenin. Ca urmare, o mare parte din deţinuţii politici, pe toată întinderea Rusiei, au fost masacraţi, căci ordinul s-a executat cu punctualitate.
Din toate localităţile soseau pe biroul lui Djerjinski rapoarte ce aveau cam următorul conţinut : „în comuna X ... au fost împuşcaţi (ca expiaţie pentru Uriţki şi Lenin; trei popi, opt ofiţeri, zece negustori şi cincisprezece intelectuali).

---

Tag-uri: spionaj, interese, guvern, contraspionaj

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---