Sculpturile de mici dimensiuni (de obicei obiecte funerare, reprezentand grupuri si scene, de soldati, vislasi, brutari, macelari, etc.) amplifica considerabil registrul imaginilor vietii egiptene.

Dar cea mai bogata imagine a vietii egiptene in toata diversitatea ei apare In basoreliefuri si in pictura.

De fapt, basorelieful egiptean nu este altceva decat o continuare a picturii. Tehnicile lor sunt apropiate. Desenatorul folosea materialul mai durabil al pietrei; si pentru a da corporalitate obiectului desenat se folosea de iregularitatile naturale ale suprafetei pietrei, delimitandu-le si accentuandu-le prin interventia liniei de incizie si a culorii: este inceputul basoreliefului.

Lucrand in basorelief, sculptorul nu cauta sa redea o exagerata impresie de adincime, ci sa lase p rivitorului senzatia de suprafata plana; si de aceea nici nu reprezenta figurile (sau obiectele) decat intr-un singur plan, in planul intii. Dar, spre deosebire de arta preistorica, acum figurile (si obiectele) nu vor mai fi prezentate dezordonat, alaturate sau suprapuse la intimplare (decat la inceputul Regatului Vechi); ci intregul ansamblu va fi incadrat intr-un spatiu in mod clar delimitat; iar obiectele si figurile vor fi ordonate in acest spatiu in functie de anumite axe de simetrie, fie in coloane verticale, fie in registre orizontale.

Figurarea corpului omenesc (de retinut ca, pentru egiptean, frumusetea omului rezida infrumusetea corpului, iar nu a figurii) va urma anumite canoane, de la care artistul nu se va abate. Cum conceptul de „frumos uman" se referea la corp, atentia artistului se va concentra asupra redarii corpului. Legea fron-talitatii lege absolut obligatorie in cazul statuilor va fi aplicata in pictura si in basorelief, dar intr-un sens foarte caracteristic pentru arta egip teana. Capul este totdeauna vazut din profil, dar ochiul este vazut din fata. Toracele este vazut din fata (desi capul este reprezentat din profil), in timp ce partea inferioara a corpului, precum si picioarele, sunt figurate din profil; iar bratele figureaza in atitudini contrastante unul cu celalalt.

Este vorba aici de o conventie artistica, de un mod arbitrar de a reprezenta lucrurile; un mod care urmeaza calea logicii (artistice), iar nu a apa rentei. Asa dupa cum, o alta conventie este cea care se refera la felul de reprezentare a zeilor si a regilor la dimensiuni fizice mult superioare (chiar duble) fata de ceilalti muritori simpli din jurul lor; aceasta, tocmai pentru a sugera astfel puterea lor supranaturala. Din cand in cand, canonul proportiilor anatomice reale era abandonat; si atunci apar imaginile unor trupuri de femei excesiv de subtiri, dar de un deosebit farmec.

Subiectele, personajele, obiectele incluse si scenele vor deveni din ce in ce mai variate, incepand chiar din epoca Regatului Vechi. Mai tirziu, vor continua sa se imbogateasca cu scene de razboi, de vinatoare, de munci agri cole sau mestesugaresti, de dans, de viata familiala. (Acestea din urma vor fi tot mai numeroase, mai ales in basoreliefurile care ornamentau mormintele unor persoane particulare; in mormintele regale nu se admiteau cel putin la inceput decat subiecte demne, solemne, „oficiale".)
Dar si in arta basoreliefului practicata de-a lungul a trei milenii se va recunoaste, evident, o fluctuatie chiar de la o dinastie la alta, o varietate de modalitati, de teme, de tehnica (relief plat, sau usor proeminent, sau bombat, sau altorelief); precum si o varietate in modurile de executie (in stil traditional, relativ limitata, libera, stingace, corect realista, de virtuozitate, sau stilizata).

---

Tag-uri: sculptura, egiptul antic, referat

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 04 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---