Metabolismul reprezintă transformările ce au loc în celulele vii pe seama substanţelor nutritive, prin care se clădeşte şi reînnoieşte protoplasma celulară şi se furnizează energia necesară desfăşurării fenomenelor şi proceselor biologice. Metabolismul se produce în două faze.

Anabolismul, faza constructivă, este fenomenul de asimilare a substanţelor nutritive din alimente şi încorporate sub formele proprii organismului (protidele din carne, brânzeturi, etc. sunt încorporate sub forma proteinei din protoplasma proprie celulelor din organism; idem cu grăsimile).

Catabolismul reprezintă faza de dezasimilare şi de degradare a substantelor incorporate, pentru furnizar ea energiei necesare fenomenelor vitale activitatilor depuse, etc. Energia se obţine prin oxidarea (arderea cu ajutorul oxigenului inspirat) substanţelor alimentare care, odată eliberată, este folosită de către organism pentru nevoile calorice, de mişcare, catalitice, etc. Energia se exprimă în calorii mari (caloria, reprezintă cantitatea de căldură necesară ridicării temperaturii unui litru de apă cu 1°C).

Cerinţele energetice sunt cerute de metabolismul bazai, energia necesară organismului aflat în starea de repaus la pat, în vederea menţinerii funcţiilor vitale (1 calorie/kilocorp/24 de ore) şi de un metabolism de efort (profesional şi de efort). Dacă cele două faze ale metabolismului sunt echilibrate starea de nutriţie (totalitatea reacţiilor ce se produc în organism după digestia şi absorbţia alimentelor în intestin) este bună. Nutriţia defectuoasă duce la îngrăşare sau slăbire.


Metabolismul efortului sportiv prezintă modificări importante în funcţie de natura efortului, durată, condiţiimeteorologice, sex, vârstă, etc, nevoile calorice fiind rezolvate prin consumul de substanţe hrănitoare, trofine; protide 12 — 15%; lipide 30 - 35%; glucide 55 - 60%. (C. Alexandrescu); După A. Nicu proporţiile sunt: proteinele 14 - 205 raţie, glucidele 55 -60% şi lipidele cea 22 - 28% din raţia pentru 24 de ore. Sunt 8 grupe de alimente principale din care se asigură raţia calorică la • sportivi: I - lapte şi derivate {cea 155); II — carne, peşte şi derivate (cea 10%); III - ouă (12%); IV - legume, fructe (15%); V - cereale, leguminoase uscate (40%); VI — produse zaharoase (8 — 10%); Vjl - grăsimi (10%), unt, frişca, smântână, ulei, slănină; VIII — băuturi.

Protidele sunt substanţe ale căror molecule conţin C, H, O, N, S şi P. Prin digestie se descompun în aminoacizi care ajung în ficat, unde 80% se dezaminează, acţiune în timpul căreia o parte din aminoacizi se transformă în uree, restul se oxidează, dând naştere la energie sau se transformă în glucoza. Aceasta se poate depozita ca glicogen sau se transformă în grăsimi.

La sportivi, protidele trebuie să se găsească într-o proporţie de: 60% cele de origine animală (carnea, laptele şi produsele lor, ouă, etc.) şi 40% cele de origine vegetală, legume, etc. Protidele în organism au: rol plastic, de formare, creştere şi refacere a celulelor şi ţesuturilor; rol biocatalitic - enzimele şi hormonii; rol energetic — eliberează prin ardere 4,1 calorii pe gram. în plus, stimulează activitatea nervoasă superioară şi au rol în imunitate, crescând rezistenţa organismului la infecţii, formează substanţa contractilă a muşchiului şi sunt constituienţi ai diferiţilor hormoni, enzime, anticorpi.

Consecinţele. Lipsa de proteine din organismul sportivului se manifestă prin atrofie gravă a măduvei osoase, tulburări hepatice, renale şi endocrine, dereglarea funcţiilor corticale, scăderea debitului sanguin din muşchi, scăderea rezistenţei la infecţii şi îmbolnăviri, etc. Excesul de proteine duce la toxicitate din cauza bazelor urice, suprasolicitarea ficatului şi rinichilor, atingeri serioase sănătăţii şi performanţei sportive.

Lipidele sunt substanţe nutritive, prin excelenţă energetice. Cele simple, gliceridele, sterolii, etc. sunt alcătuite din carbon, hidrogen, oxigen, iar lipidele complex din C, H, O, N, P, S (fosfatide, cerebrozide, etc). Lipidele de origine animală (untul, frişca, smântână, brânza grasă, laptele, icrele, carnea grasă, seul, untura de peşte, ficatul) trebuie să reprezinte 70%, iar cele de origine vegetată (nuci, migdale, alune, măsline, dovleac, floarea soarelui, fasole, soia, porumb) 30%.

Nevoia de lipide depinde de vârstă, ramura de sport, etc. La copii sunt necesare 2—3 gr./ kilocorp, la adulţi - 1 gr., bătrâni - 0,6 gr., la sportivii ce îşi desfăşoară activitatea într-un mediu cu temperatură scăzută (schi, biatlon, etc.) - 2 — 2,3 gr./kilocorp în 24 de ore, iar pentru ceilalţi sportivi 1,5 gr. în organism lipidele au:

- rol de consum energetic, un gram de lipide prin ardere dezvoltă 9,3 calorii;

- acţiune plastică, intră în structura celulelor; rol de protecţie a unor organe interne — inima şi rinichii care stau pe un strat de grăsime;

- rol în termoreglare, prin stratul de grăsime de sub piele, rău conducător de căldură, apără de frig; suport al vitaminelor liposolubile; A, D, E, F, K;

- rol în metabolismul muscular, cercetări recente au decis că acizii graşi neesterificaţi - nesaturaţi sunt transformaţi în ficat în fosfolipide direct asimilabile.

Consecinţele - Regimurile prea bogate în lipide prezintă inconveniente ca: digestie dificilă, asimilaţie lentă, obosirea ficatului; dacă aportul este mai ridicat decât al glucidelor, arderile glucidelor vor fi incomplete producând tulburări, lipidele nu se pot metaboliza decât în prezenţa catalitică a glucidelor — 1/4 - şi protidelor, prin urmare se recomandă un regim complex.

Absorbţie, metabolism, eliminare. Lipazele (enzimele) din sucurile gastrice descompun lipidele în glicerina şi acizi graşi, care sunt absorbite la nivelul celulelor intestinale. La nivelul peretelui intestinal sub influenţa unor enzime anabolizante se produce o sinteză a gliceridelor, fosfolipidelor şi steridelor.

Organismul absoarbe 90% din lipide. După absorbţie, 20% din lipide ajung în ficat (steridele şi fosfolipidele), iar restul (gliceridele, lecitinele, etc.) pe cale limfatică şi sanguină ajung în ţesutul adipos sub forma lipidelor proprii. Lipidele se mai pot forma din glucide şi protide consumate peste necesităţi. Ficatul are rolul ce! mai important în metabolismul lipidelor. Eliminarea lipidelor se face în cea mai mare Parte prin fecale şi într-o măsură mai mică prin secreţia glandelor sebacee.

Glucidele (hidrocarbonatele, zaharidele) sunt substanţe nutritive care conţin C, O şi H. După complexitatea moleculei, glucidele se împart în: monozaharide (glucoza, fructoză - levuloză, galactoză]; dizaharide (zaharoza, maltoza, lactoza — zahărul din lapte); polizaharide (amidonul, glicogenul, celuloza). în procesul de digestie, glucidele sunt transformate în monozaharide şi absorbite la nivelul mucoasei intestinale.

Monozaharidele trec rapid în sânge (glucoza) fără să fie supuse procesului de digestie, fapt deosebit de important pentru unele sporturi (ciclism fond, maraton, în pauzele unor meciuri) când trebuie completate rezervele energetice. Atenţie însă, întrucât consumate în exces produc hiperglicemie, dăunătoare organismului, afectează sistemul nervos, funcţia pancreasului şi glandele endocrine.

Prin urmare, trebuie consumate numai în proporţie de 30 — 35%, restul 65 — 70% să provină din polizaharide, care se digeră treptat şi nu provoacă hiperglicemie. Monozaharidele, după absorbţie, prin vena aortă ajung în ficat unde sunt sintetizate, cu ajutorul A.T.P. (acidul adenozin trifosforic) în glicogen hepatic (fosforilare). Ficatul, pe lângă funcţia de glicogeneză, mai are şi funcţia de neoglicogeneză (produce glicogen din protide sau lipide) precum şi pe cea de glicogenoliză (descompunerea glicogenului). Nu trebuie consumate glucide în exces pentru că hidraţii de carbon care nu sunt folosiţi imediat se transformă în lipide şi depozitate. în organism glucidele au:

- rol energetic - prin ardere eliberează 4,1 calorii pentru fiecare gram; o parte din energie se transformă în mişcare prin intermediul adenozintrifosfatului care este suportul contracţiei musculare, iar altă parte formează energia de rezervă sub forma glicogenului depus în ficat şi muşchi (200 gr. şi 400 gr.),

- rol de detoxificare a organismului - funcţie legată de rezervele de glicogen;

- rol plastic - prin aminoacizii care se formează din glucide şi care intră în constituţia proteinelor celulare; rol catalitic - ce se manifestă în cadrul metabolismului lipidelor; dacă raportul nu este de 4/1 în favoarea glucidelor, lipidele nu pot fi arse până la faza ultimă de CO2 şi H2O; în caz contrar se produce acidoză în organism, pentru că lipidele sunt arse până la fazele intermediare ale acizilor, care se acumulează,

- glucidele participă şi la termoreglarea organismului, în lupta împotriva frigului şi căldurii; raţia de glucide, depinde de: vârstă, copiii au nevoie de B — 10 gr./kilocorp şi adulţii de 5 — 7 gr., iar vârstnicii de 3 — 4 gr./kilocorp; sex, femeile au un necesar mai mic, creşte în perioada de sarcină şi alăptare la 4 — 6 gr., iar dacă intervine şi o activitate susţinută raţia se ridică la 8 g / kilocorp în 24 de ore. În eforturile musculare şi când temperatura este mai scăzută, nevoia de glucide creşte. în efortul sportiv nevoia de glucide este de 10 g„ chiar 11 g / kilocorp.


sursa imaginii - .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: proteine, lipide, glucide

---

Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 03 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---