Când abordăm acest factor, facem trimitere la două noţiuni distincte. Prima, tehnica unei discipline sportive, care cuprinde totalitatea acţiunilor motrice efectuate raţional, economic, ideal din punct de vedere al eficienţei, mişcări specifice de un anumit tip pentru fiecare ramură sportivă.

Tehnica este forma, sistemul specializat de structuri motrice, constituite potrivit regulamentelor fiecărui sport în vederea obţinerii randamentului superioar în activitatea competiţională.

Sintetizând, tehnica reprezintă un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri de sport efectuate raÅ£ional ÅŸi economic, în vederea obÅ£inerii unui randament maxim în competiÅ£ii . Tehnica deosebeÅŸte o ramură sportivà „Æ’ de alta: tehnica voleibalistului este diferită de cea a schiorului, sau de tehnica luptelor etc, fiecare având sistemul de structuri motrice caracteristice.

A doua noţiune se referă la pregătirea tehnică, ce se defineşte ca totalitatea măsurilor cu caracter metodic, organizatoric etc, stabilite în cadrul procesului de antrenament, în scopul însuşirii tehnicii specifice ramurii de sport.

Componentele tehnicii, conform specialiştilor sunt următoarele

1. Elementul tehnic - este structura motrică fundamentală ce stă la baza practicării unei ramuri de sport: pasa în baschet sau handbal, lovitura de atac la volei, săritura în înălţime la atletism, structuri care, împreună cu altele, stau la baza ramurii de sport respective. Elementul tehnic este o noţiune abstactă, întrucât pasa, lovitura de atac, nu există decât realizate printr-o anumită structură motrică bine definită (procedeul);

2. Procedeul tehnic este structura motrică concretă prin care se realizează elementul tehnic: pasa cu două mâini de la piept (baschet), lovitura de atac - procedeu întors (volei), săritura în înălţime cu rostogolire ventrală (atletism) etc.

Existenţa procedeelor tehnice este consecinţa creării de către sportivi şi antrenori de noi modele de procedee mai eficiente şi care au în vedere particularităţile morfofuncţionale şi psihice ale sportivilor, precum şi calitatea unor materiale sportive (prăjina supraelastică, podiumurile elastice la gimnastică, saltelele de la sărituri etc). Ex.: stilul O'Brien la aruncarea greutăţii şi Fosbury la înălţime, care au devenit procedee tehnice.

3. Stilul este interpretarea personală a procedeului tehnic. Este dat, prin urmare, de maniera particulară de efectuare a unui procedeu tehnic de către fiecare sportiv, conform particularităţilor sale. Stilul se manifestă la sportivii de înaltă clasă şi, când execuţia este mai eficientă decât altele, poate deveni procedeu tehnic. Aceasta pentru că execuţiile sunt de excepţie şi prin creativitatea lor îmbunătăţesc patrimoniul tehnic al unui sport, cum au fost gimnasta Nadia Comăneci ori Tsukahara, Fosbury în atletism etc.

Stilurile sunt preluate şi de alţi sportivi, transformându-se în procedee tehnice, unele purtând chiar denumirea creatorilor;

4. Mecanismul de bază al procedeului tehnic - este dat de succesiunea specifică a actelor motrice ce alcătuiesc un procedeu tehnic, efectuat eficient în corelare cu factorii spaţio-temporali şi energo-dinamici ce caracterizează procedeul respectiv.

Exemplu: elanul - bătaia - zborul - aterizarea ce constituie succesiunea de acte şi acţiuni motrice comune săriturii în lungime cu elan şi săriturii în înălţime, devin mecanism de bază al fiecăreia dintre ele chiar în relaţia cu dinamica şi traiectoriile corpului şi ale segmentelor sale.

Învăţarea procedeelor tehnice

Învăţarea se realizează sub 3 forme care determină tot atâtea tipuri de deprinderi tehnice:

1. învăţarea perceptiv-motrică (senzomotrică) o întâlnim la tir, în ochirea talerelor, oină, lansarea mingii pe contraatac în jocurile sportive colective şi constă din modificarea comportamentului în funcţie de situaţiile din antrenament şi concurs.

2. învăţarea motrică, o întâlnim la schi, înot, patinaj etc, unde deprinderile au la bază componentele senzoriale, chinestezice sau proprioceptive. în gimnastică, se apreciază că sunt necesare peste 3000 de repetări pentru învăţarea unui element (ramuri sportive tehnice).

3. învăţarea inteligent-motrică este caracteristică unor ramuri de sport cum sunt boxul, luptele, scrima, jocurile sportive etc. unde adversarul este direct, opoziv şi inventiv iar acţiunile se desfăşoară în condiţii de incertitudine. Procedeele tehnice care se întâlnesc aici se mai numesc şi "deprinderi tactice", sau "tehnico-tactice", după elementele ce se învaţă în scop aplicativ-tactic.

sursa imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: antrnor, efort, performanta

---

Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 02 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---