Statistics:
Visits: 5,577 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Materiale rezistente la temperaturi inalte
Q: | Intreaba despre Materiale rezistente la temperaturi inalte |
Ca o ultimă tendinţă în crearea de materiale destinate pentru a fi utilizate în condiţii de temperaturi foarte ridicate, trebuie amintită şi perfecţionarea aliajelor superrefractare. Aceste aliaje pe bază de Ni, Cr şi Co au o refractaritate atat de ridicată şi păstrează proprietăţi mecanice superioare chiar la temperaturi înalte, încat sunt utilizate la temperaturi de peste 700°C, acolo unde nici cele mai rezistente oţeluri nu mai pot fi folosite.
Obţinerea aliajelor destinate utilizării la cald a fost, în primul rand, rezultatul unor asidue investigaţii empirice şi nurnai după aceea au devenit evidente principiile teoretice pe care se bazează aceste realizări.
Superaliajele utilizate în construcà …£ia centralelor atomoelectrice se bazează pe aliaje austenitice de nichel sau cobalt sau pe combinaÅ£ii ale acestora două. în general, ele conÅ£in o cantitate apreciabilă de crom pentru a avea o rezistenţă bună la oxidare. Aliaje cu structura alcătuită din soluÅ£ie solidă, cum ar fi nicromul (Ni-Cr) ÅŸi oÅ£elul inoxidabil austenitic se dovedesc slabe la temperaturi de peste aproximativ 700°C. De aceea, superaliajele sunt aliajele cu mai multe faze care capătă rezistenţă în primul rand printr-o dispersie a particulelor stabile din faza secundară, în cazul aliajelor pe bază de cobalt ÅŸi a unor aliaje complexe Ni-Co-Cr-Fe de tip N 155, S 590 ÅŸi S 816, particulele din faza secundară sunt carburi metalice complexe. Acestor aliaje li se adaugă molibden, wolfram ÅŸi niobiu, pentru a forma carburi complexe stabile.
Superaliajele care au ca bază nichelul pot fi duri-ficate prin adăugarea unor mici cantităţi de Al şi (sau) Ti. Pe baza acestor adaosuri se formează compuşi intermetalici Ni3Al sau Ni3Ti.
S-a dezvoltat o nouă clasă de aliaje rezistente la temperaturi înalte, durificate prin dispersie, la care particulele stabile din faza secundară (în special A1203, Si02 şi ZrOa) sunt introduse în masa de alu
miniu, datorită ruperii oxidului de la suprafaţă, în timpul extrudării pulberii de aluminiu sinterizate.
în prezent, cele mai multe cercetări sunt axate pe conceperea unor aliaje durificate prin dispersie, pe baza metodelor metalurgiei pulberilor.
Se presează, se sinterizează şi se extrudeaza, în formele care sunt necesare, amestecuri de oxizi fini şi pulberi metalice.
Un alt material cu o rezistenţă ridicată la temperaturi înalte este cunoscut sub denumirea de „cermet", în care unele particule ceramice, cum ar fi boruri, carburi şi silicaţi, sunt combinate cu un liant metalic prin metodele metalurgiei pulberilor. Aceste materiale au prezentat o rezistenţă foarte mare la 1 000°C, dar utilizarea lor a fost limitată datorită ductilităţii lor mici şi a rezistenţei insuficiente la şocurile termice şi mecanice.
Rezistenţa la temperaturi înalte a metalelor este legată, în principal, de punctul de topire. De exemplu, aluminiul are o rezistenţă la temperaturi înalte mai mare decat zincul şi cuprul. în ordinea de creştere a punctului de topire, titanul, cromul, niobiul, molibdenul, tantalul şi wolframul sunt metale relativ uzuale, cu temperaturi de topire mai înalte decat fierul, cobaltul şi nichelul, care sunt principalii constituenţi ai superaliajelor moderne. Rezistenţa la temperaturi înalte a titanului nu s-a dovedit atat de ridicată cum ar fi fost de aşteptat pe baza punctului de topire; dintre toate metalele utilizate în prezent, molibdenul şi aliajele sale au cea mai bună comportare la temperaturi înalte. Rezistenţa tehnică de durată după 1000 ore la diferite temperaturi, pentru un număr de materiale utilizate în mod obişnuit în tehnică se poate observa superioritatea molibdenului. Din păcate, utilizarea molibdenului este limitată de faptul că acesta se oxidează în mod catastrofal la temperaturi ridicate.
Se utilizează în oarecare măsură, pentru molibden, acoperiri rezistente la oxidare. în prezent se depune o activitate intensă pentru prepararea, purificarea şi fabricarea metalelor refractare. Aeeste activităţi includ cercetări privind metodele de mărire a rezistenţei la oxidare a acestor metale, cat şi de creştere a rezistenţei mecanice la temperaturi ridicate.
Fără îndoială că progresul tehnic nu se va opri aici. Necesităţile practicii vor cere materiale noi, din ce în ce mai rezistente la temperaturi înalte. Răs-punzand acestor cerinţe, industria metalurgică va crea oţeluri şi aliaje ameliorate (cu caracteristici mecanice la cald superioare celor cunoscute) şi prin aceasta se va asigura mersul înainte al tuturor ramurilor industriale care folosesc temperaturi şi presiuni mari de lucru : industria metalurgică, energetică, chimică, petrochimică, aeronautică etc.
Obţinerea aliajelor destinate utilizării la cald a fost, în primul rand, rezultatul unor asidue investigaţii empirice şi nurnai după aceea au devenit evidente principiile teoretice pe care se bazează aceste realizări.
Superaliajele utilizate în construcà …£ia centralelor atomoelectrice se bazează pe aliaje austenitice de nichel sau cobalt sau pe combinaÅ£ii ale acestora două. în general, ele conÅ£in o cantitate apreciabilă de crom pentru a avea o rezistenţă bună la oxidare. Aliaje cu structura alcătuită din soluÅ£ie solidă, cum ar fi nicromul (Ni-Cr) ÅŸi oÅ£elul inoxidabil austenitic se dovedesc slabe la temperaturi de peste aproximativ 700°C. De aceea, superaliajele sunt aliajele cu mai multe faze care capătă rezistenţă în primul rand printr-o dispersie a particulelor stabile din faza secundară, în cazul aliajelor pe bază de cobalt ÅŸi a unor aliaje complexe Ni-Co-Cr-Fe de tip N 155, S 590 ÅŸi S 816, particulele din faza secundară sunt carburi metalice complexe. Acestor aliaje li se adaugă molibden, wolfram ÅŸi niobiu, pentru a forma carburi complexe stabile.
Superaliajele care au ca bază nichelul pot fi duri-ficate prin adăugarea unor mici cantităţi de Al şi (sau) Ti. Pe baza acestor adaosuri se formează compuşi intermetalici Ni3Al sau Ni3Ti.
S-a dezvoltat o nouă clasă de aliaje rezistente la temperaturi înalte, durificate prin dispersie, la care particulele stabile din faza secundară (în special A1203, Si02 şi ZrOa) sunt introduse în masa de alu
miniu, datorită ruperii oxidului de la suprafaţă, în timpul extrudării pulberii de aluminiu sinterizate.
în prezent, cele mai multe cercetări sunt axate pe conceperea unor aliaje durificate prin dispersie, pe baza metodelor metalurgiei pulberilor.
Se presează, se sinterizează şi se extrudeaza, în formele care sunt necesare, amestecuri de oxizi fini şi pulberi metalice.
Un alt material cu o rezistenţă ridicată la temperaturi înalte este cunoscut sub denumirea de „cermet", în care unele particule ceramice, cum ar fi boruri, carburi şi silicaţi, sunt combinate cu un liant metalic prin metodele metalurgiei pulberilor. Aceste materiale au prezentat o rezistenţă foarte mare la 1 000°C, dar utilizarea lor a fost limitată datorită ductilităţii lor mici şi a rezistenţei insuficiente la şocurile termice şi mecanice.
Rezistenţa la temperaturi înalte a metalelor este legată, în principal, de punctul de topire. De exemplu, aluminiul are o rezistenţă la temperaturi înalte mai mare decat zincul şi cuprul. în ordinea de creştere a punctului de topire, titanul, cromul, niobiul, molibdenul, tantalul şi wolframul sunt metale relativ uzuale, cu temperaturi de topire mai înalte decat fierul, cobaltul şi nichelul, care sunt principalii constituenţi ai superaliajelor moderne. Rezistenţa la temperaturi înalte a titanului nu s-a dovedit atat de ridicată cum ar fi fost de aşteptat pe baza punctului de topire; dintre toate metalele utilizate în prezent, molibdenul şi aliajele sale au cea mai bună comportare la temperaturi înalte. Rezistenţa tehnică de durată după 1000 ore la diferite temperaturi, pentru un număr de materiale utilizate în mod obişnuit în tehnică se poate observa superioritatea molibdenului. Din păcate, utilizarea molibdenului este limitată de faptul că acesta se oxidează în mod catastrofal la temperaturi ridicate.
Se utilizează în oarecare măsură, pentru molibden, acoperiri rezistente la oxidare. în prezent se depune o activitate intensă pentru prepararea, purificarea şi fabricarea metalelor refractare. Aeeste activităţi includ cercetări privind metodele de mărire a rezistenţei la oxidare a acestor metale, cat şi de creştere a rezistenţei mecanice la temperaturi ridicate.
Fără îndoială că progresul tehnic nu se va opri aici. Necesităţile practicii vor cere materiale noi, din ce în ce mai rezistente la temperaturi înalte. Răs-punzand acestor cerinţe, industria metalurgică va crea oţeluri şi aliaje ameliorate (cu caracteristici mecanice la cald superioare celor cunoscute) şi prin aceasta se va asigura mersul înainte al tuturor ramurilor industriale care folosesc temperaturi şi presiuni mari de lucru : industria metalurgică, energetică, chimică, petrochimică, aeronautică etc.
- Muschii ischiogambrieri (8878 visits)
- Muschii gatului (7011 visits)
- Alcatuirea generala a corpului uman (3683 visits)
- Muschii miscarilor de pronatie-supinatie (3658 visits)
- Materiale rezistente la temperaturi inalte (3537 visits)
- Caile respiratorii extrapulmonare (3524 visits)
- Respiratia tisulara (3199 visits)
- Osmiul, metalul cel mai greu (3001 visits)
- Totul despre wolfram (2897 visits)
- Totul despre fier (2804 visits)
- Centura scapulara (2514 visits)
- Fiziologia respiratiei, digestiei, circulatiei si excretiei (2508 visits)
- Totul despre beriliu (2500 visits)
- Planul 3 al regiunii posterioare a trunchiului (2460 visits)
- Muschii membrului inferior (2409 visits)
- Curriculum la decizia scolii oportunitate in abordarea interdisciplinara a fizicii
- Cum este impartit corpul omenesc
- Bio-mecanica miscarilor gleznei
- Muschii gleznei si piciorului- extrinseci plantari
- Muschii gleznei si piciorului- intrinseci plantari
- Celula
- Clasificare tesuturilor, organelor, sistemelor si aparatelor corpului omenesc
- Alcatuirea generala a corpului uman
- Fiziologia respiratiei, digestiei, circulatiei si excretiei
- Aparatul respirator si fiziologia respiratiei
- Coordonarea umorala si nervoasa a organismului
- Cauzele imbolnavirii aparatului respirator
Categorie: Stiinta si Tehnica - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)
Data Adaugarii: 09 October '10
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :