Materialele auxiliare sunt materiale care se folosesc în timpul lucrărilor de execuţie sau de reparaţii, care se regăsesc parţial sau total în produsul finit, cu starea fizică iniţială ori modificată şi în care se cuprind în principal materiale de încleiere, materiale de şlefuit şi materiale pentru pregătirea suprafeţelor de finisare.

a. Materialele de încleiere. Materialele pentru încleiere, cunoscute şi sub denumirea de adezivi, sunt materiale de natură organică sau anorganică, capabile să realizeze legături rezistente între două piese din lemn, valoarea aderenţei fiind determinată de forţa necesară pentru ruperea acestei legături.
Dintre adezivii cei mai uzuali In lucrările de tl mplărie de mobilă se menţionează :
Cleiurile de glutină. respectiv cleiurile de oase, cleiurile de peşte cunoscute sub denumirea ue cleiuri colagenice sau cleiuri de tlmplărie, formand grupa adezivilor de natură animală.
Amidonul, celuloza, albumina vegetală, formand grupa adezivilor de natură vegetală.

3) Adezivii polivinilici, celulozici, acrilici, la care se adaugă adezivii epoxidici şi adezivii derivaţi din cauciuc în soluţie sau în amestec cu alte materiale, formand grupa adezivilor sintetici.
Aplicarea adezivilor la lucrările de îmbinarea pieselor din lemn, cunoscută în practica curentă sub denumirea de încleiere se face prin metode manuale, dintre care cea mai uzuală este metoda cu recipientul din material plastic, de o capacitate de 0,5—1 l, prevăzut cu un dop şi un prelungitor, prin care se scurge adezivul la strangerea cu mina a recipientului.

b. Materialele de şlefuit. Şlefuirea suprafeţei lemnului este o condiţie de bază în tehnica prelucrării lemnului, înainte de operaţia de lăcuire sau vopsire, avand rolul de a îndepărta denivelările şi asperităţile rămase de la prelucrarea lemnului.
Şlefuirea se realizează, în principal, cu ajutorul unor materiale abrazive, fixate pe coli sau benzi de hartie, ori panză, precum şi cu ajutorul altor materiale ca, Una de oţel, rumeguşul, talaşul, iarba de mare şi altele.
Şlefuirea suprafeţei lemnului se bazează pe proprietatea particulelor de abrazive, de a tăia bucăţi mici din suprafaţa lemnului, mai întai în locurile unde sunt denivelări şi apoi, în mod uniform pe toată suprafaţa cu care vin în contact particulele abrazive, prevăzute cu muchii ascuţite şi de o duritate mai mare decat a lemnului.
Proprietăţile principale ale materialelor abrazive sunt :

1) Duritatea, determinată de proprietatea materialului de a rezista la acţiuni mecanice, care tind să-i deformeze suprafaţa prin zgiraiere sau presare. Pe baza acestei proprietăţi a materialelor abrazive, este stabilită o scară de durităţi (scara Mohr), în care talcul, ca material cel mai puţin dur are duritatea 1, iar diamantul, ca material cel mai dur are duritatea 10.
Duritatea materialelor abrazive folosite la prelucrarea lemnului :
-diatomită 2—3;
-sticla 5—7 ;
-piatra ponce 7 ;
-şmirghelul 8—9 ;
-corindonul natural 9.

2) Granulaţia, determinată de mărimea granulelor abrazive, măsurată în microni sau prin indicarea sitei folosită la cernitul granulelor, exprimată în număr de ochiuri pe ţol pătrat. Ca un exemplu, un abraziv cu granulaţia 400, înseamnă că acest abraziv a fost obţinut prin trecerea lui printr-o sită cu un număr de 400 ochiuri/ţol2.
La operaţiile de şlefuire a lemnului, cel mai mult folosit ca material de lucru este hlrtia sau panza abrazivă, prevăzută cu o anumită notaţie prin care se indică materialul abraziv şi granulaţia respectivă, care trebuie să corespundă gradului de finisare necesar acoperirii cu pelicula de iac sau de vopsea.

Hartia sau panza de şlefuit se obţine prin lipirea materialului abraziv, cu ajutorul unui adeziv, de regulă, cleiul colagenic, pe o hartie de tip rezistentă cu mare flexibilitate, notată cu H( hartie) sau pe panză notată cu P (panză),,urmată de un simbol al materialului abraziv S (sticlă), E (electrocorindon), CS (carbură de siliciu) etc., precum şi de mărimea granulaţiei, care în mod obişnuit este între 150 şi 280.
După operaţia de şlefuire, în mod obligatoriu se face desprăfuirea suprafeţei lemnoase, cu ajutorul periei, care să îndepărteze praful din porii lemnului şi să creeze condiţii pentru o bună aderenţă peliculei de vopsea sau lac.

c. Materiale pentru pregătirea suprafeţelor de finisări. în această categorie de materiale auxiliare se cuprinde o grupă de materiale pentru mobilarea suprafeţei lemnului şi o, grupă de materiale pentru pregătirea suprafeţei lemnoase înainte de aplicarea peliculei de lac sau vopsea.
în prima grupă sunt materiale folosite la îndepărtarea răşinilor şi a cleiurilor de pe suprafeţele prelucrate. Pe suprafaţa lemnului masiv .şi mai ales pe suprafaţa panourilor furniruite apar pete de răşină sau străpungeri de clei, care provoacă pătarea suprafeţei.

Petele de răşină sint îndepărtate prin spălare cu benzină, acetonă, alcool sau cu substanţe alcaline ca amoniac, carbonat de sodiu soluţie 6 %.
Petele de clei sunt îndepărtate printr-un proces de saponificare, folosindu-se leşii fierbinţi ca, soluţie de carbonat de sodiu sau potasiu în concentraţie 5%, ori soluţie de săpun de potasiu în apă clocotită. După aplicarea acestor soluţii de săpun pe lemn, se formează pe suprafaţă straturi de săpun care se îndepărtează cu o perie, iar urmele de leşie se curăţă cu apă caldă în care s-a adăugat 5% acid acetic, odată cu acestea dispărand şi petele de clei.
în a doua grupă de materiale pentru pregătirea suprafeţei de finisare se cuprind grunduri, chituri pe bază de ulei sau răşini sintetice.

sursa imaginii http://www.nupradan.com

---

Tag-uri: casa, aparate, curent, reparatii, gospodarie, lemn

---

Categorie: Lumea Barbatilor  - ( Lumea Barbatilor - Archiva)

Data Adaugarii: 16 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---