Zburatorul

Ion Heliade Rădulescu este unul dintre scriitorii reprezentativi ai generaţiei paşoptiste.

Prin balada ZBURĂTORUL, el rămâne în literatura noastră ca un fin prelucrător artistic al motivului popular al Zburătorului - un tânăr frumos, ori un zmeu, care trezeşte presentimentul erotic al fetelor, la vârsta adolescentină.

Mitul Zburătorului este amintit şi de Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei; Vasile Alecsandri şi Cezar Bolliac scriu câte o poezie tot cu titlul ZBURĂTORUL.
Mihai Eminescu prelucrează acest mit în poemul Călin file de poveste, într-o viziune mai amplă şi tratat la nivelul geniului creator al "poetului nepereche" (George Călinescu), iar partea a doua a lucrării lu i Ion Heliade Rădulescu îi serveşte lui Eminescu drept model descriptiv în prezentarea înserării, în poezia Sara pe deal.
Interesant este că şi în proza lui Mircea Eliade, în volumul Domnişoara Cristina, întâlnim prelucrarea acestui motiv.

Cu toată larga răspândire, poemul lui Ion Heliade Rădulescu rămâne cel mai reprezentativ pentru creaţia romantică din literatura română, cât şi ca deschizător de drumuri pe calea unei versificaţii corecte şi convingătoare.
Prima parte înfăţişează confesiunea Floricăi către mama sa, cu privire la tulburările adolescentine ale trupului, pe care nu şi le poate explica decât printr-o filieră folclorică, rugând-o pe aceasta să apeleze la preot sau la vrăjitoare (orientare oscilatorie, pe care o întâlnim şi la Vitoria Lipan, din romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu).

Fata e stăpânită de teamă şi nelinişte; deşi mama cunoaşte cauzele acestor tulburări, se fereşte, din pudoare, să i le explice fiicei sale.
Astfel că Zburătorul, care stârneşte dragostea, se iveşte în partea a doua a poemului, chipul lui desprinzându-se din dialogul a două bătrâne, care-l prezintă fie ca pe un Făt-Frumos, fie ca pe un Zmeu, dovadă că nici una nu-l văzuse cu adevărat.

Dialogul şi peisajul propri-zis alcătuiesc partea cea mai izbutită a poemului.

Ca operă reprezentativă a unui scriitor din generaţia paşoptistă, poemul Zburătorul se caracterizează prin înfăţişarea unei atmosfere specific româneşti, printr-o prozodie corectă şi o creştere a tensiunii emotive, prin care omul este încadrat în mijlocul naturii din care face parte:

"Dar ce lumină iute, ca un fulger trecător,
Din miazănoapte scapă cu urme de scântei?
Vre-o stea mai cade iară? vre-un împărat mai moare?
Ori e, să nu mai fie! - vre-o pacoste de zmei?"

Finalul poemului nu dezleagă misterul şi nu alungă frica de iubire a fecioarei, cauza primelor sentimente erotice rămânând într-un suspans sugestiv, pentru lectura altor adolescente, care vor trece printr-o stare asemănătoare.

---

Tag-uri: scriitor, balada

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 07 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---