Răspândirea creştinismului a confirmat inevitabila romanizare a dacilor, continuitatea daco-romanilor şi convieţuirea acestora după perioade de confruntare cu migratorii

-premisele receptării noii religii sunt anterioare oficializării ei prin modul de viaţă al dacilor, prin credinţa în nemurire pe temeiul concepţiei zamolxiene referitoare la "traiul veşnic"

-un rol important l-au avut coloniÅŸtii ÅŸi ostaÅŸii aduÅŸi din Cappadocia, Egipt si Iudeea
-izvoarele epigrafice descoperite la Ulpia Traiana-Sarmizegetusa atestă închinarea către "Dumnezeu etern", Junona (= Maria) şi îngerii"

- propagarea monoteismului creştin este întârziată de dispoziţiile oficiale ale împăraţilor romani Traianus, Sep timius, şi alţii, adepţi ai jertfelor şi celorlalte practici religioase păgâne

-o perioadă favorabilă creştinismului are loc în timpul domniei lui Severus Alexander spirit sincretist şi tolerant

-urmaşii săi iau măsuri represive culminând cu edictele din 303 şi 304 în timpul lui Diocleţianus, care condamnă la muncă silnică sau la moarte mai mulţi misionari creştini. Se păstrează inscripţii cu martirii de la: Axiopolis (Cernavodă), Dinogetia (Garvăn), Halmyris (Murighiol), Noviodunum (Isaccea) şi alte locuri, ele cuprimzând nume de alogeni originari din: Alexandria, Caesareea, Ierusalim, dar şi autohtoni: Chindeas, Dasios,.

-în anul 313 AHr., împăratul Comstantin cel Mare acordă deplina libertate de cult creştinismului dar acceptă şi practicile păgâne (aceasta explică de ce prin anii 320-324 sunt martirizaţi cei patru misionari nominalizaţi în inscripţia de pe monumentul funerar descoperit la Niculiţel)

-Misonarul Ulfila, propaga creştinismul printre conecticii săi din "Goţia transdanubiană" (în Muntenia de azi), cu mari dificultăţi. El traduce Biblia pentru marea cumunitate condusă de Athanarie (sau alt prinţ got) care lasă tezaurul de la Pietroasele; aici, printre altele, s-au găsit un colan cu inscripţia runică Gutani o wi hailag ("Al goţilor stăpân să fie sacrosanct"), Ulfila acţionează ca horeiscop (între 341-348), apoi ca episcop de Durostorum.

-urmează în această funcţie discipolul său Auxentius, probabil tot arian, care recunoaşte că a învăţat limba latină printre autohtonii de la nord de Dunăre într-un spaţiu numit prima dată de el Romania
-pe valea Buzăului se înregistrează martirizarea lui "Sava Gotul"
(372 d.Hr).

Împăratul Teodosie (379-395):
- interzicerea cultelor păgâne
-organizarea temeinică a bisericii creştine la Dunărea de jos
-noi episcopi
Bretanion (sau Vretanion), cappodocian, încurajează misionarii creştini

Gherontie (sau Terentie) participă la al II-lea sinod ecumenic în 331 episcopul

Teotim, scit de origine, scriitor de limba greacă, propagă creştinismul printre goţi şi huni; a fost supranumit de huni "zeul Romanilor"

-alţi gânditori de prestigiu din Scythia Minor:
Aeticus Hristrus (secolul IV d.Hr.) are o lucrare despre caracteristicile limbii latine vorbite de daco-romani; utilizează alfabetul latin, ebraic, grec şi un alfabet local, preglagoti tic

Sfântul loan Cassian- unul din cei mai apreciaţi scriitori patrisci (părinte al bisericii) de la sârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului următor, născut pe Valea Casimcei activează la o mănăstire din jurul Bethleemulm, vizitează Egiptul, ajunge la Roma şi Constantinopol.La Roma, viitorul papă Leun I îl roagă să scrie "tratatul despre întruparea Domnului"

Dionisie cel mic - originar din zona danubiano-pontică intră de tânăr în monahism; ajunge la Alexandria, apoi la Roma, unde lucrează "sub zece papi de la Atanasie II până la Vigiliu; este iniţiatorul cronologiei creştine

În secolul al IV-lea sunt create episcopate şi în celelalte provincii romane dunărene
-pentru Moesia Secundară- la Novae şi Nicopolis în Dacia Riper sis - la Oescus şi Ratiaria
-în Dacia Mediterranea - la Naissus şi Remesiana; aici activează episcopul Nicetas (cea 336-414), care contribuie la creştinarea daco-romanilor din Dardania până la gurile Dunării fapt pentru care V. Pârvan îl consideră "apostolul nostru naţional"; opera sa este redactată în limba latină

Pentru comunităţile daco-romane majoritatea izvoarelor confirmă
răspândirea creştinismului în limba latină
-pentru secolul III datează "povestirea" de la Ulpia Traiană Sarmizegetusa, Deo aeterno et lunoni.et angelis
-pentru secolul IV-lea semnificativă este inscripţia ego zenovius votum posui, de pe o tăbliţă votivă (donarium) de bronz descoperită la Biertan; o inscripţie asemănătoare, de pe un fragment ceramic se păstrează la Moigrad (jud. Sălaj)
-două secole mai târziu apare într-un izvor epigrafic de la Histria un Decebalus creştinat

Continuitatea autohtonilor în spaţiul carpato-dunărean-pontic, are aceeaşi semnificaţie în moştenirea în limba română (dar nu şi în albaneză, freanceză, italiană), a termenilor latini basilica, sub cunoscuta formă biserică (prezent şi în retroromană)

-din limba latină provin termeni de bază ai religiei creştine: a boteza (din baptisare), cruce (de la crux, cruciş, crucem), Dumnezeu (din Domine Deus), înger (angelus), Paşti (din Paschae) ş.a.m.d.
-evoluţia cuvântului latin sanctus (santus), moştenit în limba română cu forma sânt (sfânt, în schimb, este de origine slavă)

---

Tag-uri: razboi, daci, romani, regi, domnie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 05 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---