Teritoriul geto-dacilor era cuprins la est si sud-est de Marea Neagra si Nistru. La sud era delimitat de muntii Balcani, iar la sud-vest de teritoriul actual al Serbiei. Ca limita vestica, intalnim Campia Panoniei, iar la Nord, actuala Polonie.

Geto-dacii sunt mentionati ca populatie incepand cu secolul al V-lea, de catre isoricii Herodot si Tucidide. Acestia, foloseau o limba de origine saten (facand parte din familia limbilor indo-europene).

Despre limba dacilor se stiu foarte putine lucruri; era inrudita cu limba tracilor si foarte putine cuvinte au ajuns pana la noi, prin intermediul textelor antice, alaturi de toponimele si hidronimele Maus (Mures), Alutus (Olt) , Buredava (Pelendava), Crisus (Cris).

Din limba daca s-au pastrat in limba romana contemporana in jur de 150 de cuvinte dintre care amintim: amurg, aprig, brad, branza, brau, burlan, caciula, a darama, a dura, grinda, groapa, mazare, manz, struguri, vatra.

Principalele orase dace purtau denumirea de "dava" . Dintre acestea mentionam: Argedava (Popesti- Ilfov) , Ziridava (cel mai probabil Arad) , Apulum (Alba Iulia), dar si altele.

Dacii erau un neam viteaz, dupa expresia lui Iordan, din "Getica" : "Observand dispozitia lor (a dacilor), de a-l asculta in toate si ca ei sunt din fire inteligenti, i-a instruit in toate ramurile filozofiei, i-a invatat morala, dezbarandu-i de moravurile lor cele barbare (Zalmoxis)."

Chipurile dacilor se intalnesc pe unele monumente ale antichitatii precum Columna lui Traian sau Trofeum Traiani, de la Adamaschi. Barbatii de o inaltime medie purtau un tip de imbracaminte foarte asemanator cu cel al taranilor munteni: opinci, itari, camasa incinsa la brau, peste care purtau o mantie scurta, fara maneci in sezonul cald si cu un cojo u gluga, pentru anotimpurile racoroase.

Femeile aveau o constitutie zvellta, de o frumusete severa, aparand imbracate cu o camasa cu maneci scurte, o fusta, o mantie, capul fiind acoperit cu o broboada legata la ceafa. Dacii credeau in nemurirea sufletului , considerand moartea ca o simpla schimbare.

"Iata in ce chip se socoteau ei nemuritori. Ei credeau ca nu mor ei, ca cel ce-si da sfarsitul se duce la zeul Zalmoxis. Unii dintre dansii cred ca acesta este Gebeleisis. Tot la cinci dintre ei trimit la el ca sol pe unul dintransii, tras la sorti si il insarcineaza cu caem le are fiecare. Iata cum il triimt: cativa dintre ei se aseaza in rand, tinand cate trei sulite in rand , iar altii apucand de maini si de picioare pe cel hotarat sa fie trimis la Zalmoxis, il arunca in sus pe varful sulitelor. Daca el e strapuns si moare , ei cred ca zeul le este prielnic. Dar daca nu moare, il huiduiesc si il dojenesc ca pe un netrebnic si pacatos. Si dupa aceea il trimit pe altul caruia ii dau aceeasi insarcinare cat inca e in viata."(Herodot).

"Zalmoxis-regele nostru care e si zeu spunea ca nu trebuie sa incercam a vindeca ochii fara sa vindecam mai intai capul, ori sa vindecam capul fara ca sa vindecam trupul fara sa ne ingrijim si de suflet."(Platon).

Dacia a ramas sub stapanire romana peste 150 de ani, adica in 106 -275 (Retragerea Aureliana).

Etnogeneza poporului roman reprezinta un eveniment fundamental al istoriei nationale. Formarea poporului roman a reprezentat un proces complex, de lunga durata, la care au contribuit mai multi factori, cum sunt: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani , colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea popoarelor daco-romane pe fundalul navalirilor popoarelor migratoare, precum si raspandirea crestinismului.

---

Tag-uri: referat, istorie, civilizatie

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 04 December '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---