Urcandu-se pe tronul de la Pela, Filip al II-lea reacţiona cu deosebită energie şi chibzuinţă la numeroasele probleme pe care i le punea societatea macedoneană. Curmă cu brutalitate baza certurilor pentru succesiune, ce reîncepuseră după moartea tatălui său, Amyntas al III-lea: Alexandru al II-ea, fiul varstnic al acestuia, domnise doar un an, pană în 368 î.e.n., cand a fost ucis; după trei ani, urcă pe tron Perdicas al III-lea, alt fiu al lui Amyntas al III-lea, frate mai varstnic al lui Filip, dar nici acesta nu domni decat pană în 359 î.e.n. Probleme mai grave se ridicau, însă, din afara regatului.

Atena, rămasă după moartea lui Epaminonda cel mai influent polis al Greciei, nu privea cu ochi buni expansiunea macedonenilor spre Egeea, unde aceştia căutau afi-şi asigure o bună bază pentru a-şi dezvolta flota. Drept Oire Filip, presat pe toate graniţele, execută o manevră diplomatică de mare fineţe: îşi retrase trupele de la Amphipolis, port cheie pentru drumurile pontice ale atonienilor, caştigandu-le simpatia. Aceştia îi cedară, chiar, Pydna, bine plasată pe coasta unui golf egeean. Se întoarse apoi în nord şi vest, unde, în cursul unei campanii rapide şi strălucite (158 î.e.n.) îşi asigură graniţele contra ilirilor şi peonilor. în acelaşi scop, se căsători cu Olimpia, fiica lui Neoptolem, regele moloşilor (Epir), asigurandu-se în sud-vest.

între timp, reorganizarea militară fu continuată pană ce Filip dispuse de cea mai eficientă armată a Peninsulei. Principalele măsuri militare fură de inspiraţie greacă, mai ales tebană. Astfel, organiză pedestrimea în falangă, pe care, însă, o concepu mai compactă şi mai adancă. Astfel, falanga macedoneană ii cată atunci de Filip (perfecţionările ulterioare, aduse de acesta şi de Alexandru cel Mare, nefiind fundamentale) cuprindea pedestraşi grei (hopliţi), înarmaţi cu suliţe foarte lungi (între 5 şi 7 metri), numite sărise. Prin dispunerea acestora pe 16 randuri şi 256 de şiruri (4096 de luptători In falanga simplă sau mică) şi prin înclinarea sariselor (numai primele 5 randuri, celelalte fiind în rezervă şi pentru asigurarea, în spate, a unui front identic celui din faţă), falanga prezenta duşmanului un zid mişcător de fier, la a cărui izbire nu rezista nici o altă trupă. Forţa falangei era sporită prin dublarea sau, chiar, prin cvadruplarea celei simple, creandu-se falanga mare, de 1024 de şiruri, tot pe 16 randuri (16384 hopliţi).

O inovaţie a lui Filip, pentru a contracara relativa lipsă de mobilitate a falangei, a fost dezvoltarea cavaleriei, temuta cavalerie macedoneană, înarmată cu săbii şi suliţe; cavaleria, formand corpul hetairilor (tovarăşi ai regelui), recrutat din randul aristocraţiei, precum şi corpul sarisoforilor - cavalerie grea, purtătoare de sărise, asigura legătura cu falanga prin mijlocirea unor trupe de pedestraşi uşori, şi aceştia purtători de scut (hipastiştii), precum şi ou ajutorul altor arme pedestre între care se distingeau excelenţi arcaşi.

Pentru asediul cetăţilor, Filip introdusese inovaţiile lui Dionisos, tiranul Siracuzei, pe care le adapta condiţiilor armatei sale: turnuri de asediu, berbeci şi catapulte care aruncau eficiente ghiulele de plumb. în flotă, care chiar şi mai tarziu, cand Alexandru cel Mare începuse cucerirea Asiei, era slabă în comparaţie cu flotele polisurilor greceşti, Filip al Il-lea adoptă tetrerele şi peni terele (vase de luptă, cu patru şi cinci randuri de vaslel inovaţie a vremii sale.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 03 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---