În toamna lui 336 î.e.n., suprimarea lui Filip al II-lea, asasinat in care Alexandru nu a avut nici un amestec, după cum ne asigură toţi contemporanii, îl aduse pe tronul de la Pela; era al treilea Alexandru care se înscăuna in Macedonia. (în acelaşi an Darius al III-lea, zis şi Codomanus, devenea „Mare rege", luand sceptrul celui mai întins, bogat şi puternic stat al epocii).

Tinereţea sa îi făcu să creadă pe cei ce se opuseseră lui Filip al II-lea că-şi vor putea redobandi poziţiile. Aveau să constate repede, de cele mai multe mi cu suferinţă, că tatăl fusese un blînd competitor în comparaţie cu fiul. Căci Alexandru, fără a căuta sau aştepta vreun pretext, reprimă ferm p e generalii din aristocraţia ce opusese reformelor tatălui său şi înlătură fără milă pe acelea dintre rudele sale ce ar fi avut dreptul, în anumite condiţii, să emită pretenţii monarhice.

Pe plan extern, deoarece frictiunile din Nord deveniră acute, obţinu un răgaz în Grecia, prin reînnoirea alianţei corintice, şi izbi, în primăvara anului 335 i.e.n., Tracia, unde reprimă cu cruzime răscoala şi înainta spre Dunăre pregătind o campanie asemănătoare împotriva aliaţilor tracilor, geto-dacii. Defecţiunea, la Vest, a ilirilor îi întrerupse marşul peste Dunăre (devenit, de altfel, inutil, cruda şi crunta pedepsire a tracilor eliminand obiectul eventualei alianţe a acestora cu geto-dacii). Se mulţumi cu o demonstraţie militară de o zi la nord de fluviu, ocazie cu care sunt menţionaţi, pentru prima dată în istorie, geţii din Campia munteană. în timp ce aproape reprimase Iliria, în Grecia centrală Teba înălţă steagul răscoalei. Era momentul marelui examen în faţa Greciei.

Alexandru, care simţi cumpăna, răspunse cu o promptitudine care ului şi înfricoşa, în numai 14 zile parcurse un itinerar ce ar fi cerut oricărei armate a vremii cateva luni şi, fără a-şi acorda răgaz, încheie această fulgerătoare lovitură zdrobind Teba (octombrie, 335 î.e.n.). Pentru a da un exemplu întregii Grecii, vandu în sclavie populaţia, iar oraşul, mai puţin templele şi casa lui Pindar, fu ras pană la temelii. în acelaşi ritm fără ostoire ridică în faţa grecilor chemarea lansată de tatăl său la Congresul de Ia Corint: „Răzbunarea tuturor elenilor" (pentru profanarea sanctuarelor greceşti de către Xerexes), Alexandru adăugind: pentru asasinarea lui Filip, care drapa justiţiar pofta macedonenilor şi dealtfel a tuturor grecilor de a jefui bogatul Imperiu persan.

Şi nu înflăcărarea şi dăruirea pentru scopul propus - cum reiese din aprecierile contemporanilor - ci necesităţi de propagandă (e adevărat că împlinite în mod original) l-au determinat pe Alexandru să-şi împartă întreaga avere prietenilor. A avut, însă, grijă ca toţi grecii să afle că unul dintre intimii săi l-a întrebat: „Ţie ce-ţi rămane?" şi că a răspuns: „Speranţa!". Viteza de executare» a proiectelor - unul din atuurile macedoneanului - a fostj şi de astă dată, uluitoare.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 28 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---