Unul dintre cele mai bune portrete ale sale, păstrat pe un mozaic din Herculanum care reproduc un original contemporan, ni-l înfăţişează pe macedonean în varful atacului de la Issos. Profilul prelung al „sălbaticului adolescent" este cuprins de febră, părul cade dezordonat, agitat de clocotul luptei, dar şi de zbaterea lăuntrică, ce apasă în afară fruntea boltită.

Ochii mari, exoftalmici, ocupă toată lăţimea feţei de o nestăpanire pătimaşă, nasul prelung, subţiat ca o lamă de jungher, cum sunt închipuirile din Hades ale iconarilor, este despărţit de pomeţii aspru marcaţi, prin cute adanci, văgăuni de oboseală, gura uşor întredeschisă e cuprinsă de fior, bărbia aruncată înainte străpunge parcă stavila de aer greu de vaierul bătăliei, însuşi calul încearcă să-şi vadă, forţandu-şi globii mari ai ochilor, înfricoşătorul călăreţ.

Pentru o eventuală schiţă de portret moral ar mai trebui spus că excela printr-o imaginaţie absolut neobişnuită peninsularilor, nu trăia complexul acestora de supunere în faţa sorţii, considerandu-se egal cu zeii şi forţînd destinul, fie cu manie violentă, coboratoare din eroii homerici, de unde şi-a ales modelul (pe Ahile), fie cu calcul rece, disciplinat de învăţătura stagyritului (Aristotel din Stagyra i-a fost dascăl). L-a favorizat şi vremea sa; lumea ce-o dorea avea structurile putrede: o Grecie grav rănită de certurile maladive care azvarleau, de cateva secole, polisurile unele contra altora şi o Asie măcinată, de cateva milenii, de succedarea, unele după altele şi unele peste altele, a imperiilor neapărat uriaşe. Şi să consemnăm, în adagiu, spusa lui Polybios: inteligenţa acestui om depăşea inteligenţa omenească normală.

După bătălia de la Cheroneea (din 338 î.e.n.) cand avea numai 18 ani - se născuse la Pela, capitala Macedoniei, la 21 iulie 356 î.e.n. - şi de înfruntat cel mai bun detaşament al armatei aliate ateniano-beoţiene: falanga „Batalionului sacru" teban, pe care-l sfăramă în fruntea cavaleriei macedonene, tatăl său, Filip al II-lea, i-ar fi spus: „Fiule, caută-ţi alt regat, pentru că acel ce ţi-l las eu este prea mic pentru tine!" Vorba Jui Filip, care moare după mai puţin de doi ani, pare testamentară. De tanăr (poate de prea tanăr) lui Alexandru i s-au dat pe mană nu treburi oarecare, ci chiar regatul, în 342 î.e.n., cand nu împlinise încă 15 ani, Filip al II-lea, angajat într-un război cu tracii lui Kersoleptos, care-l ţinu în Tracia pană în 341 î.e.n., îi lasă în grijă conducerea regatului macedonean.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 28 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---